Cum să nu devii o maşină lucrătoare? Pas cu pas.

După cum s-a văzut aici trebuie să mă educe cineva sau mai degrabă să mă auto-educ să nu devin o maşină lucrătoare, ci să continuu să fiu un om care munceşte şi nu doar atât. Ce fac eu, după câţiva ani de negare a faptului că fac mai mult job(uri, adesea în paralel) sau că sunt obişnuită (mai am încă până să văd dacă de mine sau de alţii, de la părinţi la angajatori) să fac ceva într-una. Nu că nu-mi place să fiu activă, dar ar fi ideal ca ceva-urile făcute să fie cât de mult posibil orientate direct spre mine, direct, fără sentimente de vină fiindcă nu am făcut ceva pentru cineva sau pentru că nu-s la zi şi poate în viitor cu planurile/sarcinile/proiectele de la lucru. Sau ca ceea ce fac sa includă aruncarea cu privirea pe o plajă, la soare, sau într-un parc, sau pe geam, din pat.

Aşadar, ce fac? Şi, să ne înţelegem, în cele mai multe cazuri e un act de voinţă reală şi care consumă energie interioară, fiecare dintre acestea…

1. Merg mult pe jos. Îmi place să merg pe jos, dar acum mai mult ca niciodată folosesc această activitate pentru relaxare prin mişcare uşor de realizat şi pentru deconectare. Asta e problema mea cea mai mare dintre cele legate de faptul că sunt ocupată sau mă fac ocupată, mult prea mult: nu mă pot deconecta de la muncă. Merg pe jos, respir, văd, aud, mă conectez la altceva.
2. Colorez în cartea de colorat pentru adulţi în timp ce stau pe bila mea medicală (sau cum îi zice la aia?).
3. Gătesc. Numa bine, acum suntem doi, fac mâncare pentru cineva (de mine nu prea-mi pasă mie mult), mai iau şi eu la muncă şi mă simt mai bine că fac un pas în plus pentru o viaţă sănătoasă. Aş vrea să încep să şi coc… prăjituri sau fursecuri sau de-astea. Curând.
4. Mă dau cu ulei de cocos după duş.
5. Merg la sală. Prima săptămână a fost mai grea, dar acum abia aştept să merg. Am mai mers mai demult, dar nu destul de motivată, acum facem chestia aia zaharisită rău că mergem la sală în doi şi am program bine stabilit de către celălalt om din casă. Nu-mi strică un program când vine vorba de asta. Ştiam că e bine să mergi la sală, mai ales dacă n-ar strica să slăbeşti vreo 5 kile şi după o zi de stat la birou, dar cumva nu era o prioritate.
6. Ies cu prietenii. Am n-am bani, ies, chiar dacă beau doar o cafea. Uneori, da, e bine să fii şi singur (vezi punctul 7), dar eu mă cunosc până acum şi mi-e bine dacă mă forţez să nu las carapacea să se închidă peste mine. Ies cu oameni cu care la un moment dat pot începe o diaree verbală despre… ale mele
7. Stau câteva minute singură, măcar odată pe zi, în timpul programului de lucru. E liniştitor să respire singur când interacţionezi mult cu oameni, zilnic. În restul timpului când sunt la lucru şi nu stau singură încerc să nu pierd vremea, să fac tot ce pot, cât pot de bine, până la ora de plecare teoretică, fără să accept rahaturi din partea nimănui, cum ar şi trebui. Nu am încercat niciodată, iar acum şi mai puţin, să am prieteni la lucru înafară de câţiva oameni din echipa mea şi de pe lângă ea. Restul e job, cu aglomerare de oameni. Iar 10 minute singură fără nas în desktop sau fără oameni în faţă nu vor schimba nimic în rău la job, dar vor schimba mult în bine la mine.
8. Drăgăleală. Punct. Fiecare înţelege ceva.
9. Beau ceai verde. Am auzit că face bine. Pare să şi fie aşa. N-am renunţat la cafea. Şi aproape de 3-4 ori pe săptămână beau un fresh de portocale cu morcov şi ghimbir în drum spre lucru.
10. Îmi spun, ca o mantră aproape, de fiecare dată când e cazul că “o să fie bine, iar e nebunie, dar nu e operaţie pe creier şi nici nu e cu moarte de om, se va rezolva, ca întotdeauna”. Experienţa zice aşa. Sper să nu mă înşel vreodată, dar face bine în perioadele anxioase.
11. Mă ţin de lucrurile care par mărunte: manichiură, citit, câtuşi de puţin.
12. Fac curat, un pic cam obsesiv şi nenecesar, dar, da, chiar dacă mă enervează la început, dar io-s din-aia care nu poate să se apuce de treabă dacă nu e curat şi ordine, deci, mă simt super bine la final. Combinat cu mici redecorări, o perdeluţă, o floricică, alea alea.
13. Ascult muzică. Mai demult mă ajutau serialele mult, dar nu mai prea merge. Mă ţin doar de Grey’s Anatomy deocamdată fiindcă ăla e un soi de panaceu universal.
14. Nu mi-a ieşit faza cu învăţat o limbă străină nouă, nici aia cu dansurile, am acceptat asta fiindcă n-am pretenţii şi nici obiective de perfecţiune, măcar atât am învăţat, dar încerc să citesc, să aflu lucruri noi, fie că-s din poveşti sau din reportaje.
15. Blochez planurile de viitor îndepărtat ca metodă a evadării din prezent fiindcă n-ar fi rău să mă concentrez mai mult pe prezent şi ce trebuie făcut/simţit acum, de care să-mi aduc aminte mai încolo.
16. Mă concentrez pe ajutat oamenii care contează cu-adevărat şi fac lucruri drăguţe/utile pentru ei: părinţi, familie, iubit, prieteni.
17. Scriu… bloguri, e-mail-uri (nu de-alea de lucru), vederi.
18. Plănuiesc călătorii.
19. Aş începe puzzle-uri şi sudoku, dar n-am reuşit încă. Vă ţin la curent…

Fac ce pot, deci, la fel ca oricine altcineva care vrea să nu uite de el/ea printre tot ce-i de făcut. Măcar să fie făcut şi cu rezultate directe asupra noastră, măcar să nu renunţăm la a face, dar să renunţăm la a ne defini ca făcători de de toate.

Înainte de 30 de ani: check!

Scriam într-o postare anterioară despre lista mea, pentru mine, referitor la ceea ce, din experienţa mea de om care a petrecut oleacă peste 30 de ani în lumea asta, ar fi trebuit sau aş fi vrut să fac până acum, ca să mă simt mai ok cu mine însămi, cu mintea de-acum, dar n-am făcut. Nu listele altora, sau liste general valabile de se găsesc pe tot internetul, ci lista mea, cum ar trebui să şi fie. Mai deunăzi găsisem o astfel de listă, care includea crearea unui blog ca ceva musai de făcut până-n 30 de ani, de parcă toată lumea are chef şi nervi şi dorinţă să scrie bloguri. Nu tre să fim toţi bloggeri doar pentru că e la modă să fii pseudo-narcisist cu gândurile tale (recunosc!). În fine, în timp ce postam lista cu pricina, mi-am dat seama că aproape toate listele altora, pe care le-am citit, aveau călătoritul pe primele locuri. Iar eu aia am cam bifat. Şi mi-am mai dat seama dintr-odată că am făcut destul de multe lucruri până acum, am simţit multe, am văzut multe, n-a fost nimic degeaba (principiu după care trăiesc!) şi nu dau importanţă vreunui moment mai mult decât altuia. Şi-atunci cred că ar fi bine să conştientizăm şi ce am reuşit până la 30 de ani, lucruri care-au contribuit la cine suntem, fie că au fost mai bune sau mai rele. Prea mult ne concentrăm, parcă, pe ce n-am făcut şi-am vrea să recuperăm, fără să preţuim ce-am făcut. Aşa că:

1. Mă bucur că am călătorit de m-am spart în bucăţi prin lume şi-am pus bucăţele de lume în mine.  Şi că sunt oameni prin multe locuri din lume pe care îi numesc prieteni. Detalii aici.
2. Mă bucur că am avut curaj să o iau de la capăt atunci când am simţit că un loc/un om/un job/o şcoală n-a mai fost ceea ce aveam nevoie sau îmi doream.
3. Mă bucur că am studiat şi lucrat în domenii de nişa, iar asta mi-a păstrat constant apetitul pentru nou şi inovare şi dorinţa de a cunoaşte şi de a contribui la ce se-ntâmplă în jurul meu, cumva.
4. Mă bucur că am reuşit să am o relaţie faină şi bună cu ai mei, părinţii mei, că odată plecată din cuib am înţeles, treptat, ce importanţi au fost  şi sunt ei pentru ceea ce sunt eu. Nu cred că le-am explicat suficient de des că ei sunt exemplul meu, dar o voi face.
5. Mă bucur că m-am aruncat cu capul înainte în joburi, călătorii, prietenii, iubiri, eşecuri sau reuşite nu mi-a părut rău în cele din urmă că nu am fost raţională în momentele majore, compensez cu raţionalitate în viaţa de zi cu zi.
6. Mă bucur că am prieteni şi că-s nişte oameni tare faini şi mulţi, ceea ce îmi place să cred, fără modestie de data asta, că spune mult despre mine.
7. Mă bucur că am casa plină de mărunţişuri din toate călătoriile mele şi că tati are o colecţie de pahare de shot-uri din toate acele locuri. Lucruri mărunte, dar bune pentru re-amintire şi pentru măsurarea şi conştientizarea orizonturilor atinse.
8. Am ajuns să mă accept cu bune şi rele, cu plusuri şi minusuri, şi să mă cunosc, să ştiu ce trebuie ştiut despre mine. Uneori ignor ce ştiu, alteori uit, alteori mi-e atât de clar că-i aproape ireal, dar ştiu.

 

 

Ce n-am făcut până la 30

Scriam în postarea anterioară că am citit multe articole despre ceea ce regretă oamenii pe patul de moarte (una dintre cele mai mari temeri ale mele e asta, că tot veni vorba, nu cred că am încă înţelepciunea să accept moartea şi nici felul meu de a fi nu ajută), despre ceea ce ar trebui să bifezi până la 30 de ani, până la 40 de ani, tot felul de liste şi listuţe despre ce zic unii şi alţii că ar trebui să faci ca să fii un om mai împlinit, cumva. Nici nu ştiu ce-nseamnă om împlinit, pe bune. Şi nici nu înţeleg presiunea asta online de a fi împlinit prin bifarea unor liste atât de relative. Oricât ar părea de clişeu, împlinirea mea poate fi neîmplinirea altuia şi invers.

Aşa că eu îmi fac lista mea, pentru mine, referitor la ceea ce, din experienţa mea de om care a petrecut oleacă peste 30 de ani în lumea asta, ar fi trebuit sau aş fi vrut să fac până acum, ca să mă simt mai ok cu mine însămi. N-am multe, poate şi fiindcă am cam făcut multe şi mă bucur că n-am ezitat, bune sau rele, le-am făcut şi-am învăţat ceva din toate. Partea cu împlinirea, mă repet, e cam relativă… Plănuiesc să încerc să revin la lucrurile astea în următorii ani şi să recuperez ce se mai poate, daca s-o putea. Am şi o melodie care zice bine ce simt eu faţă de treaba asta, un fel de soundtrack pentru lista de mai jos 😉

1. Aş fi vrut să învăţ să cunosc de-adevăratelea mai multe limbi străine, înafară de engleză, nu ştiu dacă m-aş întoarce la franceză, pe care de fapt o ştiu, dar o evit fiindcă nu-mi prea place, sau ar fi bine să iau calea spaniolă sau italiană. Şi eventual două-trei la nivel de bază (am încercat cu poloneza şi portugheza şi poate ar trebui să le reiau). E incredibil cum în prezent văd din ce în ce mai mult cum posibilitatea de comunicare într-o limbă străină e cea mai importantă abilitate de intrare pe piaţa muncii, de a te bucura de lumea largă ca om călător sau ca profesionist. În plus, e incredibil cum te poţi dezvolta ca om dacă poţi comunica în mai multe limbi străine, cum îţi schimbă acest lucru modul de a gândi.
2. Aş fi vrut să citesc o carte pe lună întotdeauna, beletristică, nu de la şcoală sau de la muncă, pentru că eşti cu-atât mai om dacă citeşti. Punct.
3. Aş fi vrut să alerg într-o competiţie, pentru o cauză bună. De asta mă pot ocupa rapid şi aşa voi face!
4. Aş fi vrut să fac mai mult voluntariat, dacă măcar am fi fost crescuţi cu ideea că voluntariatul e ceva valoros. Dar, se mai poate recupera, clar.
5. Aş fi vrut să mă detaşez de şcoală în mod productiv, de fapt, de modul de a aborda şcoala la noi, şi să realizez că a fost mult timp în care puteam să privesc cursurile din altă perspectivă, să am o abordare mai holistică asupra învăţării şi dezvoltării profesionale după 20 de ani… cred că modelul utilizat până atunci, însă, şi-a pus amprenta destul de mult pe modul în care am abordat cursurile, de exemplu. Am recuperate puţin la master ulterior, prin alte ţări, cu citit mai mult şi discutat mai mult, am înţeles mai mult decât am acumulat. Poate pe viitor, în învăţarea de pe tot parcursul vieţii sau cu copiii mei.
6. Aş fi vrut să merg într-un tur al Europei cu trenul sau maşina. Şi asta e încă posibil! Musai!
7. Aş fi vrut să fiu mai mult atentă la mine decât la ceilalţi, să cern un pic mai mult oamenii din jur şi să fii învăţat mai repede că presiunea stereotipurilor legate de ce tre să faci/fii până la 30 de ani (mamă, soţie, şef de trib, manager, etc) e stupidă şi deloc corelată cu realitatea în care trăiesc.
8. Aş fi vrut să îmi cumpăr pantalonii ăia în carouri într-o iarnă în Varşovia în loc să cumpăr nişte cărţi pentru mine şi prietenul meu, că el oricum a fost trecător, iar eu nici nu ştiu dacă nu cumva supravieţuiam fără cartea aia. N-am avut bani de ei şi nici cui să cer, dar mi-au rămas în minte ca moment elocvent pentru timpurile în care am fost raţională şi n-ar fi trebuit din viaţa asta.
9. Aş fi vrut să mă folosesc de kilometrii zburaţi cu tot felul de programe care contorizează asta şi să-mi iau odată bilet de avion la first class.
10. Aş fi vrut să ştiu să fiu mai calmă, mai repede, nu după ani de zile de zburat inima din piept de fiecare dată când trebuia să fie maxim o zvâcnire… emoţiile bune nu le includ aici, dar alea rele, alea, da.

Sursa foto: thingsiwanttopunchintheface.blogspot.com

Lista mea din octombrie în octombrie

Defect dobândit la şcoală şi la muncă deoarece de când mă ştiu mă învârt în mediul universitar: în septembrie îmi vine întotdeauna să fac rezoluţii pentru noul an. Fac o listă aici, 31 (13, doar că invers) lucruri de făcut şi simţit până în octombrie 2016, ca să fie cu noroc. Le-aţi mai văzut, nu-s eu specială, dar e lista mea, poate vă inspiră, poate vă place.

1. Să termin de colorat cartea… de colorat (da, am carte de colorat şi abia ce-am început, dar îmi place mult şi e în acelaşi timp foarte diferit  şi foarte asemănător cu tot ceea ce însemna coloratul acum în jur de 25 de ani). Şi să încep să fac din nou integrame ca atunci când eram mică şi eram obsedată de ele.
2. Să călătoresc pe o insulă (alta decât Marea Britanie, acolo ştiu c-o să călătoresc). De fapt, planul e să călătorim pe o insulă, cel puţin în doi. 
3. Să reîncep să citesc aşa cum ar trebui, adică mai des, mai mult, mai bun pentru mine ca om, nu ca profesionist, mă-nţelegeţi. Încerc să revin la obiceiul ăsta de vreo câţiva ani, mi-e şi ruşine să recunosc, dar nu reuşesc. Nu că ceea ce citesc nu-mi place sau nu mă pasionează, dar e diferit. Ca să trec de la relaţii internaţionale în învăţământul superior sau interesul mai de demult în studii de gen şi tot ceea ce le intersectează, la ceea ce vreau, mi-am cumpărat mie Alice in Wonderland, iar iubitului meu, Micul Prinţ. Ca să o luăm de la început, dar în alt fel.
4. Să merg zece mii de paşi pe zi, în medie, măcar în jumătate din zilele de până peste un an.
5. Să învăţ din greşelile de la job pentru a face din acest an cel mai bun an de până acum, nu doar pentru mine, ci pentru cei pentru care lucrez (şi care nu sunt angajatorii, ci beneficiarii muncii mele, la propriu, studenţii, în caz că existau dubii).
6. Să îmi dau demisia de la job vara viitoare, după ce voi finaliza proiectele începute şi mă voi asigura că echipa mea minunată se va descurca minunat în continuare. Oricum se descurcă, doar că eu nu sunt pregătită să renunţ la proiectele noastre.
7. Să iau pauze.
8. Să nu mă mai enervez la lucru atât de mult. Sunt atâtea motive pentru care să mă bucur acolo că n-are niciun sens să mă enervez, ştiu aia. Trebuie să şi pot, nu doar să ştiu. Să nu mai aduc supărarea de la lucru acasă.
9. Să gătesc mai mult, mai variat şi mai bun.
10. Să mă bucur în continuare de brânză, ciocolată, cireşe şi vin. 
11. Să instalez un fotoliu în balcon… unde să citesc, desigur. E ultima piesă din puzzle-ul care începe să arate foarte fain şi care e apartamentul meu.
12. Şi să fac loc în dulapuri pentru încă nişte haine, nu neapărat ale mele.
13. Şi un espressor aş mai vrea. Dacă se poate. Dar, fotoliul în primul rând.
14. Şi să plantez verdeţuri în cănile strânse de prin lume.
15. Şi să fac brad în mijlocul casei mele.
16. Şi să-mi instalez discoball-ul.
17. Să nu-mi mai cumpăr haine decât în măsura în care vând sau donez dintre cele pe care le am. Haină pentru haină.
18. Să îi suprind mai des pe oamenii dragi, pe-ai mei din familie, pe prieteni, pe colegi.
19. Să merg pe alte continente. Sau măcar pe un continent nou. 
20. Să beau cafea bună şi să zic în fiecare dimineaţă “Bună dimineaţa, soare!”.
21. Să nu mai vreau să schimb vieţi sau viaţa mea, ci să merg înainte fără să mă împiedic de impulsul ăsta şi să fac ce pot ca să ajut vieţi, să mă ajut pe mine, să le fac mai bune, să le aduc ceva nou, să le dau ceva de la mine şi să primesc ceva, dacă mi se dă, sau să învăţ ceva din intersecţia mea cu ele, vieţile celorlalţi.
22. Să văd şi să simt marea.
23. Să merg la cursuri de dans.
24. Să reiau cursurile de portugheză.
25. Să încep să pregătesc cartea aia ce-ar trebui să iasă din teza de doctorat.
26. Să mai pun tapet. Mi-a plăcut şi-aş mai vrea.
27. Să zbor cu un balon cu aer cald. Sau să fac scufundări. Nu ştiu sigur care.
28. Să merg măcar la un concert live, mare, din-ăla mare cu multă lume şi distracţie.
29. Să slăbesc 7 kilograme. Nici mai mult, nici mai puţin. Pentru asta trebuie să mă cântăresc. Am nişte bănuieli, dar, totuşi.
30. Să beau un pahar de apă dimineaţa când mă trezesc.
31. Şi, desigur, să (mă) scriu în continuare pe blog… sârguincios, terapeutic, ca să nu uit ce trăiesc. Am eu o teamă că o să (mă) uit mai încolo.