Lecții

flying_elephant_by_joeqkz

Elefantul zburǎtor (pentru cǎ așa te simți cȃnd reușești sǎ dormi dupǎ luni de insomnii și ești și gravidǎ ȋn luna a noua) a mai ȋnvǎțat niște lecții, mai specifice, despre fǎcutul și nǎscutul de copii:

– dacǎ e sǎ transpiri ȋn timp ce geamul e deschis cȃnd afarǎ sunt -15 grade Celsius, atunci transpirǎ ȋn pace și cui nu-i convine, asta e. „Bebelușul e de vinǎ, și lui ȋi e cald”. Nu-l trimite pe „cui” prea departe, fiindcǎ dup-aia s-ar putea sǎ vrei un ceai 🙂

– dacǎ ȋți vine sǎ mǎnȃnci la o orǎ dupǎ ce ai mȃncat, e ok. „Cresc un om ȋn mine, e ca o fabricǎ ce necesitǎ energie. Plus, și bebelușii uneori mai vor cȃteva „supturi” dupǎ ce au mȃncat, numa bine mǎ acomodez cu stǎrile lor”. Pe de altǎ parte, sǎ nu ne amǎgim, mȃncatul pentru doi e un mit, abia din trimestrul al doilea e necesar un aport suplimentar de calorii, dar ȋn niciun caz dublu. Numa dacǎ ai gemeni sau tripleți. De citit aici, zic eu.

– cȃnd nu-ți mai vezi p…a sau, na, zona inghinalǎ cȃnd te uiți ȋn jos, mai ales dacǎ faci eforturi și mai ȋncerci sǎ te apleci ca sǎ reușești, ai dreptul la orice, oricȃnd, oriunde. Punct.

– nu e bine sǎ te obișnuiești cu plete dese și necǎzǎtoare. E doar o fazǎ. O fazǎ fainǎ, dar doar o fazǎ.

– o variantǎ de umplere a timpului petrecut acasǎ, dacǎ trebuie așa ceva și nu vrei sǎ ȋnnebunești e sǎ organizezi poze. Alta sǎ coși goblen. Alta sǎ reorganizezi și organizezi sertare și dulapuri. Alta sǎ faci curat. Alta sǎ experimentezi feluri noi de mȃncare. Alta sǎ citești. Alta sǎ te uiți la filme. Alta sǎ scrii bloguri. Alta sǎ abordezi realitatea ȋn alt mod decȃt pȃnǎ atunci, adicǎ, de exemplu, sǎ te uiți la televizor. Sunt multe treburi „interesante” la TV. N-am alte idei.

– cȃteodatǎ te poți enerva pe oamenii care nu au șters chiuveta dupǎ ce au spǎlat vasele și ȋți vine sǎ le rupi o mȃnǎ. E ok. Trece cu respirat adȃnc și nu ești o psihopatǎ! Eu, cel puțin, nu mǎ consider una.

– dacǎ trebuie sǎ te duci la baie atȃta amar de luni de zile (din diferite motive, ȋn funcție de trimestru- ba uter mic, dar aproape de vezicǎ, ba uter mare care preseazǎ vezica), uneori pentru trei stropi de pipi, apǎi asta ar trebui sǎ se contorizeze undeva la echivalentul probelor de atletism la femeile gravide. Mai ales ȋn ultimul trimestru, cȃnd e necesarǎ rostogolirea din pat, fie prin forțe proprii (cȃnd te simți ca un cǎrǎbuș cu cracii-n sus) sau prin ȋmpingere. Ceva calorii se consumǎ, jur!

– listele sunt salavatoarele gravidelor. Eu am acum o listǎ ce conține, printre altele: ulei de mǎsline, șampon pentru copii, scaun de copii pentru masǎ, sǎ mut borcanele din dulapul x ȋn dulapul y din bucǎtǎrie, sǎ scriu e-mail-ul abc pt lucru, sǎ plǎtesc cursul de naștere, sǎ caut pozele cutare și cutǎricǎ, sǎ scriu mesaje lu’ cutare și cutǎricǎ, sǎ mǎ programez la epilat… și tot așa. Deci, cam de toate. Nu mai sunt capabilǎ sǎ țin minte treburi, dintotdeauna am avut liste, dar acum parcǎ simt, la propriu, cǎ ceva nu funcționeazǎ la capacitate maximǎ. Un articol interesant despre creierul gravidelor aici– dovedit științific, nu aiureli.

– știrile sunt chestiile vǎzute la TV cu cel mai mare potențial de dramǎ și plȃns. Serios! Nu e glumǎ! Cum sǎ nu plȃngi cȃnd o fetițǎ a cǎzut ȋntr-un canal acoperit superficial, peste care ninsese? Sau cȃnd un copil moare fiindcǎ nu a fost dus destul de repede la medic fiindcǎ mama l-a tratat cu leacuri bǎbești? Sau cȃnd plȃnge una din concurentele de la „Bravo, ai stil!”? Știu! N-ai cum sǎ nu plȃngi, pe bune!

– odatǎ-n nouǎ luni merge un KFC și nu conteazǎ cǎ ȋn ziua aia n-ai mȃncat sfeclǎ 🙂

– nu ești bogatǎ dacǎ naști la privat. Nu crede ce-ți zice lumea, cǎ fiind „cu capu'” de la sarcinǎ, s-ar putea sǎ cheltui ce nu ai. Oamenii ǎia habar n-au cǎ n-ai comandat tot ce ai vrea sǎ comanzi pentru bebe cǎ tre sǎ ai rǎbdare pȃnǎ la salariu. Ești, ȋn schimb, economicoasǎ, nu te-ai dus ȋn luna de miere dupǎ nuntǎ sau mai știu eu ce n-ai fǎcut, fiindcǎ ai ȋn minte un mod de-a naște care sǎ nu facǎ o traumǎ (cȃt ține de tine) din naștere și știi cǎ modul ǎla implicǎ, cel puțin ȋn situația ta, o clinicǎ privatǎ. Despre avantajele și dezavantajele nǎscutului „la privat”, au mai scris multe/mulți ȋnainte. Pȃn’ la urmǎ fiecare face ce poate și ce vrea și ce e mai bine pentru el/ea/ei.

– recoltarea de celule stem nu e un moft și nici un semn cǎ ești bogatǎ, din nou. Ca oricȃnd  ȋn fǎcutul și nǎscutul și crescutul de copii deciziile informate sunt deciziile bune, pǎrerea mea. Recoltarea de celule, fǎcutǎ cum trebuie și cu cine trebuie, ȋn secolul ǎsta, poate sǎ fie ǎla 1% (sau mai mult la sutǎ) de șansǎ care ți-ar putea trebui cȃndva ca sǎ ȋți salvezi copilul. Bine, ideal e sǎ te interesezi mult mult mult ȋnainte s-o faci, cǎ e plin de tzepe. Eu am mers pe varianta asta și-am gǎsit-o și la mǎmica ce scrie aici. Inclusiv ȋn ceea ce privește banca aleasǎ. Și, ca sǎ moarǎ de ciudǎ toți dușmanii, nici n-am plǎtit recoltarea fiindcǎ ni s-a fǎcut o ofertǎ ȋn baza istoricului medicului ginecolog, clinicii unde naștem, ȋntȃlnirii cu vȃnzǎtorul de kit-uri (da, e o piațǎ și cȃnd toți cei implicați cunosc și recunosc asta, lucrurile sunt mult mai sincere și clare), cunoștințelor anterioare despre chestiunea ȋn cauzǎ, gen situația de prin alte țǎri, unde celule se stocheazǎ ȋn bǎnci publice sau alte cele, nu știu exact ce, dar nu m-am simțit nici șantajatǎ emoțional, nici jecmǎnitǎ, deși cu frica asta am stat pȃnǎ sǎ mǎ hotǎrǎsc. Și nici nu e obligatoriu sǎ se facǎ ȋn timp ce cordonul pulseazǎ, pentru cine se streseazǎ cu asta.

 

Reclame

Lecții

Lucruri pe care le-am ȋnvǎțat ȋmpreunǎ cu bebeloiul meu, ȋncǎ dinainte de a se naște și care cred cǎ-mi vor fi de folos și-ntr-o viațǎ viitoare:

baby_coming_soon_long_sleeve_maternity_tshirt

– hainele se recicleazǎ. Iar asta e bine. Am oferit și-am primit atȃt de multe haine și hǎinuțe, de-ale mele și de bebeloi, de nu se poate, vorba aia, ȋn ultimele șapte luni. E bine și pentru suflet (sǎ faci ordine, sǎ dǎruiești) și pentru buzunar.

– tortul de morocovi (carrot cake) e bun. A trebuit sǎ fiu gravidǎ ca sǎ mǎnȃnc mult și sǎ și concluzionez asta. Și capuccino e bun, chiar dacǎ mai demult erai… espresso.

– știu și pot sa calc rufe. Eu am cǎlcat, pentru mine, haine, ȋn viața mea de pȃnǎ acum, de atȃtea ori cȃte degete am la mȃini, maxim. Nu-i de mine, vorba aia. Probabil cǎ de cȃteva ori s-or fi uitat oamenii din jur ciudat la mine, dar asta e. Sigur, fǎceam efortul ǎsta ȋncǎ dinainte de bebeloi, pentru taicǎ-su, dar era mai mult ca o faptǎ bunǎ, o surprizǎ, un cadou, ceva ce fǎceam „de drag”, cǎ el oricum ȋși cǎlca singur cǎmǎșile. Acum calc hainuțe micuțe și drǎguțe și alte chestii, ca sǎ le dezinfectez sau mai știu eu ce. Culmea e cǎ mǎ și relaxeazǎ. Nu știu dacǎ o sǎ continuu, dar mǎcar acu la ȋnceput sǎ fie totul ca scos din cutie.

– am redescoperit „Love is all around” de la Wet Wet Wet, o pun ȋn fiecare searǎ, ca sǎ știe cǎ o sǎ fie bine totul ȋn jurul lui. S-a auzit și la nunta noastrǎ, tot pentru el, așa am gȃndit eu cȃnd am cerut band-ului s-o cȃnte.

– n-are rost sǎ fii pudicǎ dacǎ vrei sǎ ai copii. Colul tau uterin, dacǎ mai ai și-un nǎzdrǎvan la bord, va fi discutat și rǎsdiscutat. Plus, vei sta cu cracii-n sus la n ecografii de tot soiul și la o naștere, cu destulǎ lume ȋn jur, așa cǎ, n-are rost. Faptul cǎ n-ai vorbit de putza ta prea mult pȃnǎ acum, fie cǎ era vorba de epilat sau menstruație sau mai știu eu ce… egal cu zero. Putza ta e subiect de discuție (nu public, dar ȋn cercuri restrȃnse cu siguranțǎ!) și e ok. Așa-ți dai seama cǎ e ca și cu alǎptatul ȋn public: sȃni pe toate gardurile și tu te stresezi cu-n „colț de țȃțǎ”. Sigur cǎ sunt unele lucruri și chestiuni pe care le vrei sǎ fie sau sǎ rǎmȃnǎ intime și nu e musai sǎ le faci tu publice. Ideea e cǎ nici nu-i moarte de om dacǎ-s publice, aia-i faza. Te stresai degeaba.

– cu un copil, chiar și-n burtoi, nimic nu mai e cum era planificat. Ȋntotdeauna se poate ȋntȃmpla ceva. Serios! N-are sens sǎ faci planuri. Mi s-a ȋntȃmplat mie sǎ am planuri de rezolvat și terminat catralioane de treburi și nu s-a putut, cǎ-n luna a șaptea am stat mai mult acasǎ-n pat. Pe la jumǎtatea lunii ȋncǎ mǎ agitam, dar spre final am realizat cǎ-i ok sǎ nu rǎmȃnǎ doar praf de zȃne și proiecte ȋncheiate pe unde treci. Crești o viațǎ și ȋți mai permiți eșecuri, minore, fațǎ de realizarea asta majorǎ. Cu cȃt accepți mai repede asta, cu atȃt mai bine pentru sǎnǎtatea ta mintalǎ.

– nu ești bolnavǎ, ești gravidǎ. Nu zice nimeni cǎ tre sǎ ai tone de drepturi, dar ceva ceva… Uneori chiar ești și bolnavǎ. Nu toate femeile trǎiesc „pregnancy bliss for 9 months”. Ideal ar fi ca oamenii din jur sǎ empatizeze puțin. Ȋn șapte luni și-un pic m-a lǎsat cineva ȋn fațǎ la coada de la mǎsline din supermarket; a mai fǎcut o doamnǎ scandal pt mine (deja eram semi-leșinatǎ) sǎ pot intra „la buletine” sǎ aștept pe scaun, nu afarǎ ȋn frig, pȃnǎ ȋmi venea rȃndul; m-au lǎsat vreo cinci femei ce stǎteau la coadǎ la toaleta din benzinǎrie sǎ intru ȋnaintea lor. Și am burtoi mare, frate, se vede, iar o bunǎ bucatǎ de vreme se vedea de la o poștǎ ce greu ȋmi e.

– sarcina, nașterea și prima perioadǎ a vieții copilului sunt presǎrate cu ceea ce eu numesc ȋn mintea mea de gravidǎ „fashion de uter” și „dualismele fǎcutului de copii”, cum s-ar zice. Iar astea, ca oricare alte fashion-uri/dualisme trebuie observate, deconstruite, ȋnțelese, alese pe mǎsura minții și dorințelor tale și nediscutate cu nimeni. Dacǎ vrei sǎ rǎmȃi ȋntreagǎ la cap. Nimic nu e ȋn nuanțe de gri, ci ȋn dualisme alb-negru. Ȋn sarcinǎ poți fii fashion ȋn ȋmbrǎcǎminte, ȋn atitudinea fațǎ de lucru, viațǎ, mȃncare, lume și „nesting”. Dupǎ naștere poți fi fashion ȋn modul ȋn care ȋmbraci copilul, cum ai aranjat camera, ce sistem de purtare sau ce scuteze utilizezi, etc. De asemenea, ȋn naștere e fashion sǎ te poziționezi undeva, cu argumente clare și suficiente, de preferat, pe axa „cezarianǎ”-„naștere naturalǎ”. Musai trebe sǎ te semi-auto-rǎstignești dacǎ alegi sǎ naști natural sau sǎ explici științific de ce alegi cezarianǎ. Orice altceva nu pare sǎ fie acceptabil și ești superficialǎ. Eu am optat pentru naștere naturalǎ, dacǎ se poate și nu apar complicații. Mǎ duc acolo avȃnd ȋncredere completǎ ȋn medic, fǎrǎ sǎ ȋmi dau tone de filme cu idei preluate de pe net privind nașterea. Fiindcǎ, pe bune, dacǎ e sǎ fim realiști, pȃnǎ la momentul x habar n-ai dacǎ lucrurile se vor ȋntȃmpla așa cum ȋți imaginezi tu. Nu suntem la fabrica de copii și fiecare iese la fel, cȃnd iese de pe linia de asamblare. Fii serioasǎ! Maxim discuții cu medicul. Restul e surprizǎ. Și nu e rǎu cǎ e așa. Altfel am avea toate aceeași experiențǎ a nașterii și n-am mai putea sǎ spunem cǎ e „un moment unic” :p Alǎptare sau lapte praf. Fereascǎ sfȃntu’ sǎ nu ȋncerci mǎcar pȃnǎ la epuizare sǎ alǎptezi și sǎ afle cineva care alǎpteazǎ. Naștere „la stat” sau „la privat”? Avantaje și dezavantaje, invidii, bla bla bla. Mamǎ care lucreazǎ sau mamǎ casnicǎ? Co-sleeping sau doarme la el ȋn pǎtuț? Auto-diversificare sau diversificare clasicǎ? Tǎtic care schimbǎ scutece sau tǎtic care nu schimbǎ scutece? Etc, etc, etc.

– existǎ un grup de Facebook pentru orice. Just search! Utile, dar și cu potențial de subminare.

– e teribil de bine sǎ fii informatǎ, viața e mai ușor de ȋnțeles, problemele mai ușor de rezolvat, panica mai redusǎ, plǎcerea mai mare. Cȃnd ai responsabilitǎți mari e bine sǎ mergi pe instinct doar pȃnǎ la un punct, pǎrerea mea. Workshop-uri și cǎrți și tot ce vrei la un pas distanțǎ, pentru multe dintre noi. Din pǎcate, nu pentru toate.

– informația multǎ, fǎrǎ discernǎmȃnt la capǎtul receptorului, poate naște, alǎturi de copii, dezinformare, erori și/sau radicalisme.

-existǎ și cǎi de mijloc și existǎ și compromisuri și nu e bine sǎ fii radical/ǎ, cǎ s-ar putea sǎ nu-ți fie bine pe termen lung, deși pe termen scurt s-ar gǎsi admiratori/admiratoare sau puncte pozitive. Sǎ luǎm ultimul caz de mai sus. E plinǎ lumea de radicaliste/radicaliști ȋn sfera nașterilor și creșterilor copiilor. Nu faci ca ei, ești cea mai depravatǎ mamǎ. Eu, de exemplu, mǎ pregǎtesc intens pentru alǎptare, citesc, merg la workshop-uri, vreau asta. Dar nu ȋmi fac iluzii cǎ voi alǎpta cu siguranțǎ- poate voi fi printre femeile care din diferite motive nu pot alǎpta. Nu cred cǎ cine nu alǎpteazǎ exclusiv pȃnǎ la 6 luni va fi mai puțin mamǎ decȃt mine, dacǎ eu voi reuși asta, sau invers. La fel cum nu cred cǎ dacǎ nu alǎptez dupǎ un an, ȋmi privez copilul de x sau y ȋn mod intenționat. Poate (!) ceea ce ȋi mai dǎ copilului (sau mamei?) suptul dupǎ un an se mai poate oferi (sau gǎsi) și ȋn alt fel ȋn relația dintre cei doi. Poate laptele praf nu e otrava pe care o credem a fi pentru unele dintre noi. Sau poate e? Sunt multe variabile, la fiecare caz. Si e bine sa lasam loc si de alt fel. Dar vǎd atȃt de des atitudini nasoale fațǎ de ne-alǎptǎrese exclusive de-mi vine sǎ mǎ urc pe pereți și mi se pare cǎ sunt rezultatul unor frustrǎri și nevoi de recunoaștere crunte, care nu știu cȃtǎ legǎturǎ au cu copilul sau relația mamǎ-copil, cȃt cu persoana proprie a mamei. O analizǎ de sine cȃt se poate, cȃnd stǎm acasǎ și așteptǎm bebeloii, e de bun augur, zic eu. Cred cǎ eu, de exemplu, sunt mai calmǎ și mi-e mai clar ce vreau de la mine și de la mǎmicit fiindcǎ m-am analizat bine ȋn perioada asta. Și mǎ și simt mai bine fațǎ de momentele cȃnd eram mai pornitǎ pe anumite opțiuni decȃt pe ȋnțelegerea și acceptarea tuturor opțiunilor. Oricum, radicalismele nu-s bune și-s alea oamenilor neȋncrezǎtori ȋn ei din alte puncte de vedere, care ȋși investesc toatǎ energia ȋntr-un segment din linia lungǎ ce-ar putea fi experiența lor de viațǎ. Doar o pǎrere. A mea. Nu scoateți „(l)armele”.

– TOATǍ lumea are o pǎrere despre cum trebuie sǎ faci x sau y cȃt ești gravidǎ, cum naști și cum ȋți crești copilul. Absolut toatǎ. Principiul de supraviețuire cel mai ok, zic eu: cȃinii latrǎ, ursul merge, chiar și pentru cei/cele pentru care conteazǎ gura lumii, dacǎ vreți sǎ n-o luați razna. Valabil și pentru alte situații, desigur.

– e bine sǎ ai un partener  ȋn combinația fǎcutului de copii- naștere și creștere. Eu sunt tare recunoscǎtoare cǎ putem merge ȋmpreunǎ sǎ naștem 🙂 e atȃt de relaxantǎ ideea cǎ echipa e acolo, nu-s doar eu, de nu-i adevǎrat. E bine sǎ ai un partener oricȃnd. Singurǎtatea e interesantǎ și productivǎ doar temporar, pǎrerea mea. Eu aștept sǎ vǎd cȃt de interesant e ȋn trei :)) E bine sǎ te poți lǎsa cu toatǎ greutatea a douǎ corpuri ȋn brațele cuiva atunci cȃnd e mai greu și e bine sǎ te poți pupǎci deasupra unui burtoi atunci cȃnd e mai bine. E bine rǎu!

– sunt puține momente ȋn viațǎ cȃnd oamenii din jur ȋți ȋndeplinesc toate dorințele, chiar dacǎ includ muștar mult sau masaje la picioare ȋn miez de noapte. Cu cȃt ȋnveți mai repede cǎ 9 luni trec rapid și dup-aia se terminǎ cu ȋndeplinirea dorințelor, cu-atȃt mai bine, pentru tine :))