Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a șasea

T+ 15 zile

Ȋn Romȃnia, dacǎ ești cǎsǎtorit, dar ai nume de familie diferite, din motivele proprii și personale, la eliberarea certificatului copilului celor doi… inculpați… ești tratat și trebuie sǎ urmezi exact „procedurile” specifice cuplurilor necǎsǎtorite. Fiindcǎ „așa e legea”. Desigur, niciun funcționar nu-ți poate indica exact legea respectivǎ. Și fiindcǎ așa zice funcționarul respectiv, fiindcǎ,  ȋn epoca internetului și tehnologizǎrii, aceastǎ informație utilǎ cuplurilor, din ce ȋn ce mai multe, care nu se-aruncǎ unul ȋn numele altuia de familie, nu e disponibilǎ pe site-ul Primǎriilor, ci o afli doar cȃnd te duci sǎ depui dosarul de ȋnregistrare a nou-nǎscutului și afli cǎ tre s-o iei de la capǎt cǎ „ești la altǎ categorie”… una liminalǎ, nici necǎsǎtorit, dar parcǎ nici cǎsǎtorit tocmai ca la carte. Specialule! Specialo! Iar dacǎ nu ai cu cine sǎ lași copilul ca sǎ te duci sǎ „ȋl declari”, ȋn cuplu, n-ai decȃ sǎ ȋl iei cu tine, la cȃteva zile (cǎ doar ai nevoie de certificat de naștere pentru medic de familie, pediatru, etc, nu?!), ȋn marea de oameni de la Evidența Persoanelor… unde nu existǎ spații speciale „Mama și Copilul”.  Oare nu se ȋncalcǎ niște legi, pentru aplicarea altor legi, ȋn situația asta?! Spune multe despre noi, ca nație, ca mod de a instituționaliza cǎsǎtoria ȋn cel mai „tradițional” fel posibil (ce sǎ mai zicem de parteneriat civil sau cǎsǎtorii ȋntre persoane de același sex!? Oare „acolo” cum se declarǎ nou-nǎscuții, eh?!)

T+ 16 zile

Bebelușii se sperie dacǎ ȋi trezești brusc din somn și le provoci durere (cum ar fi, printr-un vaccin). Iar apoi au coșmaruri și nu se lasǎ pe ei ȋnșiși sǎ adoarmǎ de frica unei noi dureri. Ȋs deștepți ei, așa. Fapt observat și documentat.

T+ 17 zile

Bebelușilor le place apa. Dacǎ ȋi speli cu drag și dragoste, nu ca la spital, la program și cu proceduri. Sau dacǎ nu ȋi traumatizezi la botez cu scufundat ȋn apǎ. Se sperie și dezvoltǎ anxietǎți legate de apǎ, iar asta nu e lucru mǎrunt. Deci, have a talk with your priest despre asta dacǎ treceți prin acest ritual. I know I will.

T+ 18 zile

Oamenii care vin ȋn vizitǎ la bebeluși și mǎmici proaspete ar trebui, pe bune, sǎ: 1. nu se ȋnghesuie sǎ vinǎ nici primii, nici ȋn prima zi; 2. sǎ aducǎ ceva de mȃncare; 3. sǎ nu uite sǎ plece fǎrǎ sǎ le dea pǎrinții sau bebelușul indicii ȋn acest sens.

T+ 19 zile

Dacǎ ți-a purtat cineva evidența sau ți-a dat duma despre ce noroc a avut cǎ n-ai fost „pe stop” 9 luni, n-ai decȃt sǎ ȋi spui sǎ „google-uie” cuvȃntul „lohii” și sǎ se minuneze și sǎ tacǎ. Printre alte lucruri pentru care poți fi doar semi-pregǎtitǎ ca proaspǎtǎ mǎmicǎ, se numǎrǎ și acestea. Mai sunt.

T+ 20 de zile

Bebelușii cresc vǎzȃnd cu ochii, pe bune!!! Și cȃteodatǎ te strȃng de mȃnǎ cu forțǎ, chiar dacǎ nu te vǎd ei bine. Dar, te știu. Te știu și te aud. Știu ei vocea aia a ta, au auzit-o dintotdeauna. Și se simt cel mai ȋn siguranțǎ pe pielea caldǎ a mamei, preferabil ȋntr-un wrap (pentru ȋnceput, iar apoi orice sistem de purtare ergonomic), imitȃnd poziția din burtoi. Babywearing is important! Și s-a dovedit științific cǎ dacǎ e purtat, un copilaș e mai fericit, se simte mai ȋn siguranțǎ, fizic ȋi priește cǎldura corpului mamei, și, deci, plȃnge mai puțin. Ar mai fi și iluzia/ideea celui de-al patrulea trimestru de sarcinǎ, la care „purtatul” se pare cǎ ajutǎ.

T+ 21 de zile

Știi cǎ ești o mamǎ care alǎpteazǎ cȃnd oricine vorbește lejer, oriunde și oricȃnd, despre sȃnii tǎi și laptele care curge din ei, cam cum vorbeau mai demult, cȃnd erai gravidǎ, epoca aceea demult apusǎ, despre putza ta. Iar tu n-ai nicio treabǎ, chiar dacǎ, odatǎ, erai pudicǎ de felul tǎu.

T+ 22 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd ești dispusǎ sǎ crapi de sete deși paharul cu apǎ e ȋn raza vizualǎ, dar nu e ȋn raza de acțiune a mȃinii libere, cealaltǎ fiind ocupatǎ, ȋmpreunǎ cu, dealtfel, tot corpul, sǎ apere somnul de bebeluș de monștrii care s-ar putea nǎpusti asupra lui dacǎ nu l-ai ține de mȃnuța cu care a reușit sǎ ȋți prindǎ strȃns un deget cȃnd a ațipit.

T+ 23 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd ai „free pass” la pupat mȃnuțe, piciorușe și, mai ales, obrǎjori de copil dolofan, oricȃnd 🙂 Doar tu l-ai fǎcut, dacǎ p-ǎsta nu-l poți pupa, atunci pe care?! Desigur, restul lumii poate considera cǎ ȋn jurul acestor obrǎjori, mȃnuțe și piciorușe e un gard de sȃrmǎ ghimpatǎ și ar trebui sǎ se poarte ca atare.

T+ 24 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd nu știi sǎ cȃnți deloc, dar absolut de loc, ȋnsǎ copilului ȋi ții concerte ȋntregi din bine-cunoscutul „Un elefant” (cu variațiuni de tot soiul) sau din… Holograf :)) Nu cred cǎ are cine ce sǎ judece aici, da?! :))

Cel mai fain lucru de pe planetǎ atunci cȃnd familia e „proaspǎtǎ” sunt plimbǎrile pe-afarǎ, la soare, ȋn trei. Totul, de fapt, e mai fain ȋn trei. Și trebuie sǎ contribuie toatǎ lumea la trio-ul fantastic. Dar, și la combinații de doi cȃte doi, musai! Sunt la fel de importante pentru sǎnǎtate și dezvoltare și menținere fizicǎ și psihicǎ a tuturor celor implicați, zic eu.

T+ 25 de zile

Știi cǎ ești mamǎ dacǎ ȋntr-un moment de disperare legatǎ de așa-zișii „colici” (care sunt doar un nume pentru chinurile unui copil dealtfel sǎnǎtos de a se adapta, ȋndeosebi de a-și adapta sistemul digestiv, la viața ȋnafara uterului, cǎ tot veni vorba!) ȋncerci și sunetele albe de la aspirator. Se știe cǎ sunetele albe pot sǎ ajute, dar cu ocazia asta poți sǎ și faci curat, eh! Oricum, nimeni nu știe ce sunt exact sau cum sǎ-i defineascǎ, dar de la vecina Viorica la medicii cu care intri ȋn contact, toți au cȃte un remediu pentru ei. Poți sǎ ai și tu unul acum.

T+ 26 de zile

Cȃnd bebelușul tǎu are trei sǎptǎmȃni existǎ posibilitatea ca tu sǎ fii „dat jos” toate kilogramele „puse” ȋn sarcinǎ. Din unele puncte de vedere poate cǎ e bine, din altele cu siguranțǎ e rǎu. Zic doar cum stau lucrurile. Cred cǎ o condiție sine qua non a acestei situații e sǎ alǎptezi exclusiv și la cerere (dacǎ excludem boli sau alte probleme) și fǎrǎ sǎ ȋți pese de ce zic unii sau alții, indiferent cǎ te susțin (un pic cam prea agresiv) sau te judecǎ (un pic cam prea agresiv), cǎ o faci sub nasul lor sau ȋntr-un colț (aici e și o chestiune de nevoie și una de confort).

892b387d07bfa239aff43c1d5ea86897

Tot cȃnd bebelușul tǎu are trei sǎptǎmȃni existǎ posibilitatea sǎ ȋți dai seama, fiindcǎ asta nu se ȋntȃmplǎ dintr-o datǎ, ci treptat (pǎrerea mea!), printre reprize de nesomn, cǎ poți iubi necondiționat, fǎrǎ vreo limitǎ, un om, fǎrǎ ca el sǎ ȋți ofere ȋn schimb, cel puțin pȃnǎ la un moment dat, decȃt zȃmbete ȋn somn și scutece… ȋn cascadǎ.

Reclame

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a cincea

T+ douǎ zile

Dacǎ ai un impuls de șters praful la miezul nopții, uneori, mai apoi, ȋncep contracțiile dureroase…  ȋncǎ neregulate, dar existente, le contorizezi, faci duș, trezești consortul și așteptați… iar apoi adormiți, fiindcǎ ele ȋnceteazǎ. Sigur cǎ bebeloiul e mai jos grație acestor pǎțanii nocturne, sǎ le spunem, mai ales dacǎ ai fǎcut exerciții de respirație și cu mingea, pe toatǎ perioada lor de aproape douǎ ore. Nu pot spune de destule ori cȃt de important e sǎ fii pregǎtitǎ pentru o naștere, mental și fizic, cu tehnici de relaxare și de „ajutare” a bebelușului. Eu am ȋnvǎțat asta de la Ramona, care, și-acum ȋmi scrie sǎ mǎ  ȋntrebe cum rezist, ce fac, sau sǎ-mi dea sfaturi suplimentare. E mare lucru sǎ gǎsești astfel de oameni.

Stare de spirit: precarǎ. Au ȋnceput sǎ curgǎ telefonic opiniile vehemente despre nașterea dupǎ termen, necesitatea cezarienei, etc. Am  ȋnceput sǎ mǎ ȋntreb ce-o fi cu bebelușul ǎsta atȃt de grǎbit pȃnǎ acum și atȃt de lipsit de dorința de a ne cunoaște… adevǎrul e cǎ nu e bine nici sǎ-ți „ridici” tu singurǎ așteptǎrile legate de sarcinǎ și naștere, fiindcǎ pǎțești ca mine- stai ȋn casǎ trei luni, așteptȃnd, nerǎbdǎtoare, și nici nu vine mǎrțișorul bebeluș cȃnd ți-ai imaginat tu, iar apoi te-apucǎ panica și ȋntristarea. Oare dacǎ bebelușul are urechea clǎpǎugǎ sau o alunițǎ mare pe fațǎ, cum o sǎ gestionǎm situația asta, o corectǎm medical sau o acceptǎm și ȋl educǎm sǎ o accepte și el ca pe un semn al unicitǎții lui?

T+ 3 zile

Nici prin cap nu mi-ar fi trecut cǎ de Ziua Mamei 🙂 nu o sǎ fiu mǎmicǎ pe bune anul acesta. Oare bebeloiul meu nu vrea sǎ vinǎ la Mami Drag și la Tati Drag ȋn brațe? Am experimentat, ȋnsǎ, procesul magnific de invaziv și neplǎcut de decolare a membranelor, care funcționeazǎ la unele femei, iar la altele nu, ca tehnicǎ de inducere/”grǎbire” a travaliului (despre inducerea travaliului, motive și tehnici, aici http://www.totuldespremame.ro/sarcina/nasterea/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-inducerea-travaliului). La mine nu a funcționat 😦 Mai așteptǎm. Am reușit, totuși,  ȋn 10 zile, sǎ ajung la dilatație de 4 cm, deci, omulețul ar da semne cǎ vrea sǎ vinǎ, dar nu e hotǎrȃt complet. Lipsa somnului, cȃrceii nocturni și durerile de oase și de burtoi ȋși spun cuvȃntul și nu mai ești sigurǎ cǎ raționezi, dar mǎcar știi cǎ faci bine ce faci cȃnd ți-aduce aminte medicul cǎ ești curajoasǎ și cǎ te-ai adus singurǎ aproape de naștere,  ȋntr-un mod frumos și benefic pentru bebeloiul tǎu, iar restul e can can.

Note to self: sǎ educǎm copilul astfel ȋncȃt sǎ accepte variante diferite asupra aceleiași chestiuni, sǎ nu fie un adept/ ȋndoctrinat al unilateralismului sau perspectivelor unice asupra vieții. Un exemplu ar fi faptul cǎ el va ȋnvǎța cǎ existǎ familii cu pǎrinți de tip „mami” și „tati”, cu pǎrinți de tip „mami” și „mami” sau „tati” și „tati”, sau monoparentale, cu pǎrinți de tip „mami” sau de tip „tati”, sau poate chiar cu „pǎrinți” de tip „bunica” și bunicul”, cu copii nǎscuți „ȋn familie” sau adoptați „ȋn familie”. Familia lui va fi locul fizic și psihic unde va primi iubire necondiționatǎ, susținere nelimitatǎ și ȋndrumare informatǎ. Asta ar trebui sǎ fie definiția unei familii, nu sexul pǎrinților sau numǎrul lor, cum predicǎ (sic!) unii/unele.

T+ 4 zile

Un pic de somn, omleta la 5 dimineața, un masaj la picioare, un soț care-ți zice cǎ ești viteazǎ non-stop, o felie de cheesecake și un corn cu ciocolatǎ fac diferența ȋntre precaritatea stǎrii de spirit și reȋntoarcerea la optimism și entuziasm. Fie ce-o fi, ȋn curȃnd ne ținem toți trei ȋn brațe… cȃt mai poate dura?

T+ 5 zile

Din ziua aceasta groaznicǎ și minunatǎ ȋn același timp ALEG sǎ ȋmi amintesc și sǎ țin cu mine, ȋntotdeauna, momentul ȋn care l-am auzit plȃngȃnd și mi l-au lipit de obraz, preț de cȃteva secunde, momente ȋn care el s-a liniștit și a tǎcut, iar mie au ȋnceput sǎ ȋmi curgǎ lacrimi. Restul zilei mi-l voi aminti cȃndva și pe blog, nu acum, ȋnsǎ.

T+ 6 zile

Fie ce-o fi, mǎ ridic din pat, iar copilul meu va fi alǎptat. Suntem toți trei, doi ȋnvǎțǎm sǎ devenim pǎrinți, iar al treilea ȋnvațǎ sǎ fie om.

T+ 7 zile

Bebelușii zȃmbesc ȋn somn, doar ȋn somn. Și poți știi dacǎ ȋi hrǎnești suficient numǎrȃnd scutecele murdare. Adicǎ, nu e destul sǎ le schimbi, tre sǎ fii și atent ce și cȃt e ȋn ele și de cȃte ori le-ai schimbat.

T+ 8 zile

Am ajuns la casa noastrǎ toți trei. Am plȃns la prima bǎițǎ toți trei. Am fost puțin stresați toți trei. La finalul zilei, concluzia a fost „Hai sǎ ne iertǎm unul pe altul și sǎ-l rugǎm și pe el sǎ ne ierte cǎ nu știm tot ce trebuie sǎ facem, dar facem orice ca sǎ-i fie bine!”.

T+ 9 zile

Cel mai nasol lucru pe care-l pot face pǎrinții proaspeți e sǎ-și diagnosticheze ȋn grabǎ copilul „de pe net” la fiecare plȃns sau mișcare mai ciudatǎ. E bine sǎ vezi semnele problemelor, dar e bine și sǎ nu le vezi acolo unde chiar nu-s.

T+ 10 zile

Alǎptez exclusiv, ceea ce mǎ face sǎ mǎ simt supererou și mǎ face sǎ plȃng ȋn același timp 🙂

Dacǎ mǎ mai ȋntreabǎ cineva cȃnd e botezul, mǎ ȋmpușc. Ce botez? Botezul, așa cum ȋl gȃndim noi, acum, e o nebunie pentru copilul care oricum nu ȋnțelege nimic și un chin pentru pǎrinții și-așa obosiți. Așa cǎ nu, nu existǎ „botezul”, ci doar botezul, scurt, intim și mic. Avem vreme e party-uri mai ȋncolo, zic.

T+ 11 zile

Copilul tǎu o sǎ se cace și pișe pe tine. Pe bune. Mai ales dacǎ ai un bǎiețel c-o fȃntȃnǎ artezianǎ ȋntre picioare. Dar, o sǎ rȃzi de asta. Dacǎ ești pǎrinte proaspǎt, nu-ți mai trebe iarbǎ, stai cȃteodatǎ ȋn pat și te-apucǎ rȃsul, fǎrǎ oprire, cel mai probabil și ideal, ȋn doi… de obosealǎ. Mǎcar ai rȃs bine și mai reziști un pic.

T+ 12 zile

Bebelușii suferǎ de pusee de creștere cȃnd ȋți vine sǎ te urci pe pereți, ȋncepi sǎ ȋnțelegi oamenii care hrǎnesc omuleții cu lapte praf și care zic cǎ nu e musai sǎ-i iei ȋn brațe tot timpul cȃnd plȃng… NOT. Nu, nu-i ȋnțelegi.

Dacǎ adoarme copilul juma de orǎ: a) faci un duș lung și te simți ca-n concediu; b) mǎnȃnci o masǎ copioasǎ pregǎtitǎ, desigur, de altcineva și te simți ca-n oraș vineri seara dupǎ lucru; c) dormi ca o vǎcuțǎ și te simți ca-n week-end, dupǎ o sǎptǎmȃnǎ de lucru; d) duș scurt, sandwich pe repede-nainte și un pui de „somn” de 10 minute, iar ȋntre ele faci și sport alergȃnd prin casǎ.

T+ 13 zile

Mami dǎ lapte bebelușului, tati ȋi dǎ mȃncare lu’ mami. Full circle. Dimineața ȋntre 5 și 6 se servește un capuccino și se aduc ofrande zeilor pentru cǎ s-a supraviețuit ȋncǎ unei nopți. Nu, nu tre sǎ ții regim dacǎ alǎptezi, ci trebuie sǎ mǎnȃnci „bine” și „cu cap”.

T+ 14 zile

Pielea de bebeluș miroase atȃt de fain ȋncȃt uneori ȋți vine sǎ ȋți inspiri copilul, la propriu. Sper, totuși, sǎ ȋl inspirǎm doar la figurat.

03d3a9dad316f247e7053ea1e95cbf45

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a patra

T- 3 zile

Ȋn noaptea de dinainte sǎ nasc (sau așa credeam eu), am ațipit de pe la 1 pȃnǎ pe la 3 și de la 7 și ceva la 8 și ceva dimineața. Ȋn rest, am contemplat chestiuni legate de ciocnirea civilizațiilor cezarienei (cu variațiunile ei, „la cald” sau „la rece”, „de urgențǎ” sau „programatǎ”) și nașterii vaginale (cu variațiunile ei, „indusǎ” sau nu, cu anestezie sau nu), la termen, ȋnainte de termen sau dupǎ termen, cu adepții și fanaticii lor, iar „filmele” mele sunt inutile ȋn acest context, iar eu trebuie sǎ mǎ concentrez pe corpul și mintea mea, pe faptul cǎ oricum aș ajung sǎ-l țin ȋn brațe, tot atȃt de mult ȋl voi iubi. Ȋn plus, mie cel mai fricǎ mi-e de mǎsurarea dilatației (mǎ terminǎ psihic faptul cǎ medicina nu a evoluat astfel ȋncȃt sǎ nu se mai facǎ manual acest lucru) și de epiziotomie. Astfel cǎ, travaliul, nu e pe lista e prime griji, deci, mǎ pot relaxa și concentra pe el, fǎrǎ presiune :)) Așa cǎ m-am concentrat pe și chinuit cu ce se ȋntȃmpla ȋn momentul respectiv: dureri ale oaselor de sub burtoi pȃnǎ ȋn vȃrful degetelor. Mai mari decȃt cele cu care eram obișnuitǎ. Atȃt de mari cǎ mergeam prin casǎ ținȃndu-mǎ de pereți. M-am bucurat la contracțiile rare, dar reale. Și am fǎcut un duș cald, lung, pe la 4 dimineața. Ȋn rest, am mai șters niște praf care mi se vedea pe o placǎ de sticlǎ ȋn lumina becurilor de pe stradǎ (da, eram obsedatǎ de curǎțenie și ȋnainte, dar „nesting-ul” și statul acasǎ ȋn concediu medical m-au transformat ȋntr-un monstruleț al curǎțeniei- cum am mai spus, sunt blȃndǎ cu mine și nu mǎ judec pentru asta, fiindcǎ e printre puținele lucruri pe care le-am putut controla timp de cȃteva luni). Și am stat mult pe mingea de gimnasticǎ, singurul loc ȋn care oasele pǎreau sǎ se lipeascǎ la loc dupǎ ce s-au „rupt” și sǎ diminueze astfel durerea care aproape mǎ punea ȋn genunchi dacǎ ȋncercam sǎ stau ȋn pat și sǎ mǎ ridic sau dacǎ nu mǎ mișcam cȃt de cȃt. Cǎ exista deja o dilatație de 2-3 cm știam deja de o zi, cǎ mǎ durea spatele iar știam și simțeam crunt, cǎ dacǎ nu mergeam la budǎ o orǎ-douǎ simțeam cǎ pleznesc, era clar. Și nimic, niciun semn clar cǎ mǎ pot duce spre spital sǎ mǎ ȋntȃlnesc cu Luca.

Spre dimineațǎ, dupǎ un plȃns scurt lȃngǎ tati, care se trezise și el, am adormit un pic. Ȋntre timp ȋmi rǎspunsese la e-mail, Ramona, „profa” de la cursul de nașteri, cǎreia ȋi cerusem sfaturi. O sǎ ȋi mulțumesc veșnic cǎ mi-a scris toatǎ dimineața și m-au ajutat mult extra-sfaturile, fațǎ de ceea ce deja știam. Cred cǎ și cu ajutorul ei am „grǎbit” puțin lucrurile și s-a dus și dopul gelatinos, dar și durerile, fiindcǎ, probabil, mǎrțișorul nostru, s-a poziționat și mai bine pentru startul drumului spre noi. Ȋncet, dar sigur, hai cǎ putem. Prietenele pe care le țineam la curent cu stadiul „problemei” scriau mesaje de ȋncurajare și tati mi-a adus un corn cu ciocolatǎ și un capuccino la micul dejun. Și-așa, ȋncet, ȋncet, am redevenit ȋncrezǎtoare cǎ oricum deja sunt o mamǎ bunǎ și puternicǎ, nu tre sǎ mǎ dau cu capul de pereți cǎ nu nasc mai repede, mai ușor sau dupǎ o sarcinǎ mai simplǎ.

Ziua a continuat cu contracții slabe (ȋn opinia mea, de om relativ rezistent la durere, cred). Și nu am nǎscut, dar am dormit 8 ore, ceea ce e nemaiȋntȃlnit de multǎ vreme la mine. Poate mȃine.

 

T- 2 zile

Dacǎ mai aud un om care ȋmi zice cǎ va fi bine fiindcǎ femeile nasc de mii de ani, o sǎ ȋl/o sufoc cu burtoiul, fǎrǎ remușcǎri, ȋn timp ce ȋi explic cǎ eu nici n-am trǎit mii de ani, nici n-am nǎscut, nici nu-s decȃt o femeie, aici și acum, cu experiențele și simțirile mele unice, nu acea „femeie” monoliticǎ și atemporalǎ, fǎrǎ identitate, pe care oricine are chef ȋși proiecteazǎ ideile și la care mǎ duce gȃndul cȃnd aud astfel de aberații generalizatoare. Familia noastrǎ e compusǎ din: Mami drag, Tati drag și Luca mic. Așa ne zicem noi de cȃnd am aflat cǎ suntem trei. Luca e ȋncǎ ȋn burtoi și totul e bine ȋn jurul nostru și ȋn interiorul nostru. Mai așteptǎm și facem exerciții ȋn continuare.

 

T- o zi

Ȋn Romȃnia, din pǎcate, chiar și-acolo unde petreci mare parte a travaliului plimbȃndu-te, pe minge sau utilizȃnd tot soiul de recuzitǎ care sǎ te ajute sǎ ajuți bebelușul sǎ „coboare” și sǎ te ajuți sǎ „ȋi deschizi porțile” :)), la final tot pe „tronul” ǎla de nașteri, cu cracii-n sus, ajungi. Deși, dacǎ citești mult, afli cǎ nu e cea mai bunǎ soluție pentru mǎmicǎ sau proces, dar, asta e, lucrǎm cu ce-avem. Cȃnd vezi „tronul” de nașteri de douǎ ori ȋntr-o sǎptǎmȃnǎ, iar dupǎ ce-a de-a doua oarǎ pleci la plimbare, cu mersul și corpul greoi, dar pe picioarele tale, sub soare de primǎvarǎ, mȃncȃnd o plǎcintǎ din mers, nu te mai rogi sǎ se ȋntȃmple nimic deosebit, ci-ți vezi de treabǎ și faci o tocǎnițǎ și ceva dulce. Mǎcar sǎ mȃncǎm, dacǎ de nǎscut nu naștem.

Q: Cȃte luni aveți? A: Toate! 🙂

 

T (zero)

Q: Te-am sunat/ Ți-am scris sǎ vǎd dacǎ ai nǎscut.

A: Da, am nǎscut și n-am zis nimic nimǎnui despre acest eveniment de la finalul unei sarcini pe care nu am ascuns-o, de care ne-am entuziasmat public, etc. Mda.

S-a demonstrat științific cǎ existǎ posibilitatea ca oamenii nǎscuți dupǎ sǎptǎmȃna 40 sǎ aibǎ capacitǎți cognitive mai mari decȃt cei nǎscuți ȋnainte de termen. De-aia nu nasc, cǎ-s hotǎrȃtǎ sǎ nasc un geniu, da?!

Sper sǎ nu fie valabilǎ și partea a doua, aia cu capacitǎțile fizice potențial reduse.

 

T+ o zi

Poate azi. Pȃnǎ atunci, calciu, plimbǎri lente și lungi și informǎri despre „eficientizarea” somnului bebelușilor. Al nostru e irelevant acum :)) Știați cǎ bǎieții sunt mai predispuși la pavor nocturn? Ufff!

17098389_1471185749566704_2900409714615858570_n

 

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a treia

T- o sǎptǎmȃnǎ

Aplicațiile de pe smartfoane pentru mǎsurarea și numǎrarea contracțiilor sunt utile. Eu folosesc Labor Signs. Și apa e utilǎ. Mi-am adus aminte cǎ am plȃns odatǎ, acum cȃteva luni, cǎ nu mai era apǎ ȋn casǎ. E important sǎ ai apǎ cȃnd ești gravidǎ, fiindcǎ ești ca o gurǎ de chiuvetǎ care cere apǎ multǎ, multǎ, multǎ. Oare o sǎ merg ca o balenǎ ȋmpiedicatǎ și dupǎ ce nasc?

T- 6 zile

E mare lucru sǎ reușești sǎ rǎmȃi ȋntreg/ȋntreagǎ la cap cȃnd te-apuci de mǎmicit/tǎticit.  Mai ales ȋn zilele noastre. Fiindcǎ de la clasicul „o sǎ-ți vinǎ natural totul, de la naștere, la alǎptare, la alimentație și educație” (ceea ce nu prea cred, faza cu naturalul, decȃt ȋn combinație cu nițica pregǎtire „tehnicǎ”, aș zice eu), pe care ȋl mai auzi din cȃnd ȋn cȃnd, tu ești aruncat direct ȋn „ciocnirea civilizațiilor” (cine a trecut pe la Științe Politice a prins glumița mea de tocilarǎ) mǎmicitului/tǎticitului. Și orice-ai face, dacǎ nu te identifici clar cu o civilizație sau combini „practici” de la mai multe, ai ȋncurcat-o. La fel cum ai ȋncurcat-o orice-ai face, fiindcǎ o sǎ fie alții care fac altfel. Și-așa apar ȋndoieli, presiuni, nebunie. Da’, oare, nu o sǎ știi tu exact dacǎ ai fǎcut bine ce-ai fǎcut cȃnd copilul tǎu o fi mare și pregǎtit sǎ aibǎ proprii copii? Și-o sǎ vezi atunci ce-a luat de la tine și ce nu, cu judecata datǎ de experiența lui de viațǎ (la care ai contribuit, nu-i așa?!).  Ȋnainte, așadar, cu mǎmicitul. Mai ușor cu ȋndoielile! Și cu luptele de stradǎ pro și contra vaccin/alǎptare/diversificare/purtare/suzeta/ȋncǎlțare/ȋmbǎiere/etc.

T- 5 zile

Cȃnd stai cu burtoiul la soare parcǎ se-adunǎ energii din toate pǎrțile și te iau pe sus. Și parcǎ crește și el odatǎ cu caldura și energiile. E ceva cu fizicǎ ȋn procesul ǎsta, cu siguranțǎ.  Oare e mai rǎu sǎ nu dormi noaptea de gravidǎ ce ești sau de mamǎ proaspǎtǎ ce ești? Eu cȃnd aflu rǎspunsul la ȋntrebarea asta?

Oare copilul va fi mȃncacios și puternic ca mǎ-sa și tac-su? Sau doar revoluționar ca mǎ-sa și harnic ca tac-su? Sau de toate? Sau niciuna? Oare o sǎ fie fizician sau astrolog- sǎ descopere o stea? Oare… Oare… Oare…?

Ceva gustos cȃnd ȋn frigider mai apare doar un dovlecel rǎtǎcit și niște parmezan: pilaf de orez cu dovlecel- ulei de mǎsline, dovlecel, boabe de orez, sare, piper, toate-ntr-o tigaie, plus oleacǎ de apǎ și nițel busuioc. La final am stropit cu niște zeamǎ de la o lǎmȃie și am ras niște parmezan.

T- 4 zile

Mǎrțișorul e cea mai fainǎ sǎrbǎtoare, dupǎ Crǎciun. Sigur, sigur, capitalism, consumerism, bani cheltuiți. Eu, ȋnsǎ, zic cǎ e cu voie bunǎ, oleacǎ de tradiție și dǎruire, plus niște „do it yourself” sau susținere de mici antreprenori printr-un gest care se face dar mai apoi. Iar cum „dar din dar se face raiul”, totul picǎ numa bine. Hai cu primǎvara, sǎ se rupǎ toate vremurile reci și gri de iarnǎ, toate melancoliile zilelor scurte și nopților lungi. Și apa, sǎ se rupǎ apa dacǎ tot se cutremurǎ uterul (deși neregulat) mai ceva ca pǎmȃntul ȋn zonele cu risc seismic :)) Sarcina e un test de rezistențǎ.

Notǎ: Dilatația colului poate dura zile ȋntregi la prima naștere, fiind un proces lung și dificil pentru unele mǎmici. Iar mǎsurarea dilatației, ca procedurǎ, poate fi un șoc pentru mǎmicile neinformate. Mai multe detalii aici.

#rezist

16998978_10154158159786571_7147560544650892043_n

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a doua

T- 2 sǎptǎmȃni și 2 zile

La 4 ani și 4 luni de la angajare și primit adresǎ de e-mail „instituționalǎ”, au trecut primele 24 de ore „legate” ȋn care nu „mi l-am verificat”. Da, iau in considerare și concediile. Mi-amintesc cǎ mi-a zis cineva acum vreun an cǎ are o prietenǎ care, doar cand a facut un copil, a pus munca pe planul al doilea. Mǎ gandesc cǎ acum va avea douǎ prietene din-astea și mǎ gȃndesc sǎ o pun chiar mai jos, pe undeva, dupǎ mine… m-aș pune și pe mine mai sus. Fǎrǎ supǎrǎri sau regrete, mi-a placut, ne-am simțit bine, vorba aia, am simțit și fǎcut multe rǎu, dar sunt „altundeva” acum :)) Nu e clișeu de mamǎ, pe bune. Și nu, nu cred cǎ dacǎ nasc sunt o ființǎ superioarǎ, doar o altfel de ființǎ, cu alte prioritǎți. Cu siguranțǎ, pe parcurs le voi mai schimba, așa cred cǎ e bine și sǎnǎtos. Abia aștept sǎ mǎ entuziasmeze activitǎți nemǎmicești din nou.

Probleme de gravidǎ: de ce am cumpǎrat wrap țesut dacǎ o sa ȋl cam folosesc (nu) vara/sezonul cald?! Toantǎ, toantǎ, toantǎ! Poate nu. O sǎ vedem.

Alte probleme de gravidǎ: plesnesc!!! La propriu. Cred cǎ voi exploda. Mǎcar mǎ pot ȋnfǎșa ȋn wrap-ul ǎla ca sǎ ma lipesc la loc apoi, dupǎ ce am plesnit.

 

T- 2 sǎptǎmȃni și o zi

Ȋi citesc copilului ca sǎ mai treacǎ timpul, ca sǎ știe cǎ-s aici, ca sǎ știe a cui voce e aia de care aș vrea sǎ asculte :)) Am reluat Povestea cu Apolodor. Se potrivește, mai ales cǎ mai nou descopǎr,  ȋn arborele genealogic pinguini și rațe, altfel de ce aș merge ca ei/ele!? Așa cǎ putem fi o familie de pinguini, ca-n familia lui Apolodor. De fapt, mǎ cam simt mai degrabǎ ca o focǎ supradimensionatǎ zilele astea.

Tot ce am experimentat sarcina asta, pe scurt, foarte pe scurt, promit: grețuri de nu-mi era clar dacǎ voi mai mȃnca vreodatǎ sau nu; somnolențǎ timp de vreo douǎ luni de mǎ gȃndeam sǎ propun un proiect de lege prin care femeile gravide sǎ ȋși poatǎ lua concediu și ȋn primul trimestru, dacǎ au nevoie; insomnii crunte ȋn luna a patra, a șaptea și a opta; dureri și mai crunte ȋn luna a șaptea și a opta, ale tuturor pǎrților corpului dintre buric și coapse, sǎ ne-nțelegem; contracții false ȋn lunile a șasea, a șaptea și a opta; contracții reale ȋn luna a șasea, la final și-n luna a noua; groaza cǎ vom naște un copil ȋnainte de vreme ȋn luna a șaptea și a opta; depresia concediului medical ȋnainte de vreme la persoane active, cǎrora le place munca lor, oricȃt de dificilǎ ar fi; reflux gastro-esofagian, sau cum i-o zice, ȋn luna a opta și a noua, de-ți venea sǎ nu mai mǎnȃnci; cȃrcei de-ți venea sǎ te arunci pe geam ȋn nopțile lunilor a opta și a noua; prietenie neobișnuitǎ cu baia, unde dacǎ nu vomiți, tre sǎ mergi sǎ „faci pișu”, uneori din orǎ-n orǎ, luni de zile; un dram de teamǎ, zilnic.

 

T- 2 sǎptǎmȃni

Am mai experimentat, de asemenea: minim un dram de fericire, zilnic (dar, ȋn general, a fost mai mult de-un dram); faptul cǎ orice beșinǎ (la propriu, pardon!) și orice stare și orice altceva cu care nu vrei sǎ te asociezi, dar care e „a ta”, poate fi pusǎ, timp de cateva luni bune, pe seama altcuiva, fǎrǎ sǎ fie minciunǎ :)); am stat trei luni de zile in pijamale, prin casǎ (life goals sau dimpotrivǎ, nu știu sigur); am cumpǎrat, spǎlat și aranjat hǎinuțe mici mici mici, de omuleți mici mici mici, ceea ce orice om ȋntreg la minte, dupǎ mine, ar considera un rǎsfǎț; am mȃncat și KFC (o datǎ, na!), dar am ȋnvǎțat sǎ mǎnȃnc mai bine, mai cu semințe de chia, iaurt (am mȃncat pt prima oarǎ ȋn viata mea, btw) sau avocado, mai cu ghimbir și sfeclǎ roșie crudǎ și carne fǎrǎ multe „zorzoane”; am citit cǎrți pentru copii cu voce tare și am vorbit „singurǎ”, dar cu cineva, ceea ce e ȋntotdeauna binevenit spre deosebire de situatia cealaltǎ, ȋntȃlnitǎ de obicei; am testat noi limite ale corpului și mintii mele (cum ziceam și mai demult, nu toate gravidele strǎlucesc și trǎiesc magia sarcinii fǎrǎ griji) și, cred eu, le-am depǎșit; am descoperit carrot cake si capuccino, ca fiind niște delicii, deși mai demult eram o chocolate cake and espresso kind of girl (dada, esențe mai slabe, bine bine); mi-am luat inima-n dinți și n-am mai verificat e-mail-ul de lucru sau am trezit oameni noaptea cu rugǎminți legate de chestii pe care le vroiam- de la pepene roșu la rapoarte de muncǎ ce trebuiau verificate-, m-am dat cu creme (mare lucru pentru mine!) și am reușit sǎ rȃd și sǎ plȃng simultan de cele mai multe ori ȋn viața mea de pȃnǎ acum; am cerut apa, farfuria, cuțitul, cumpǎrǎturile de la cine s-a putut, fǎrǎ sǎ mai am aroganța cǎ pot cǎra singurǎ, tot timpul, sacoșa cu probleme și lucruri de fǎcut.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 6 zile

Mǎ gȃndesc serios cǎ burtoiul poate fi utilizat ca armǎ albǎ 🙂 Mai mult, cred cǎ, de fapt, e o super putere cu care poți ȋnvinge orice rǎu 🙂

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 5 zile

Nu poți naște pǎrinți peste noapte, cum se pot naște copiii… și pǎrinții, la fel ca și copiii, se nasc dupǎ luni bune de dezvoltare, nu neapǎrat fizicǎ, ci mai degrabǎ mentalǎ și, de ce nu, profesionalǎ (știți cȃte chestiuni tehnice tre’ sǎ știi ca pǎrinte?!).

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 4 zile

Din ciclul „auzite de partenerul de fǎcut copii, la salǎ”, apropo de naștere, de la personaje care, cicǎ, se cred educate: „eu n-aș putea sǎ o las pe nevastǎ-mea sǎ nascǎ altfel decȃt prin cezarianǎ, n-aș mai putea face sex cu ea dup-aia, altfel”. Noroc cǎ restul lumii nu st sub aceeași piatrǎ cu personajul ǎsta. E ca aia cu „naști la privat, sunteti bogați” sau altele, de feluri asemǎnǎtoare ȋn ceea ce privește inteligența „emițǎtorului”.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 3 zile

Dacǎ te gandești prea mult la detalii, pierzi din vedere tabloul aducerii pe lume a omulețului. Nu conteazǎ dacǎ e cu epiziotomie sau nu, dacǎ recoltezi celule stem sau nu, dacǎ piciorușele au stat ȋntr-o poziție aiurea ȋn burtoi și asta ar putea avea consecințe ulterior sau dacǎ e cordonul ȋnfǎșurat… sau nu, dacǎ faci pe tine (dada, ce-ați citit!) sau nu, dacǎ faci clismǎ sau nu, dacǎ ți se pun perfuzii/ ți se face anestezie sau nu, dacǎ dureazǎ 6 ore sau 16 sau 26, dacǎ te-ai epilat cu o zi ȋnainte sau o sǎptǎmȃnǎ ȋnainte… decȃt pe termen scurt, pe moment. Ȋn realitate, altceva conteazǎ și știi bine. Ia o gurǎ de aer, regǎsește motivatia, entuziasmul și zen-ul. Le știi, sunt cu tine, cu voi. Așa se merge la ȋntȃlnirile de felul acesta… cu privirea cǎtre pǎdure, nu cǎtre copaci.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 2 zile

Aș mȃnca ceafǎ la grǎtar cu cartofi prǎjiți. Dar, uneori, ți-e greațǎ nu doar la ȋnceput, ci și la final, așa cǎ te mulțumești cu o portocalǎ. Mai doresc, cȃnd se va putea, un pahar de vin roșu lȃngǎ un platou cu brȃnzeturi.

Pentru prieteni/prietene, avem un mesaj interesant, zic:

funny-pregnancy-sayings-that-all-parents-can-relate-to-6

Later edit:

T- o sǎptǎmȃnǎ și o zi

Discuție ȋn miez de noapte cu tǎticul:

„Mǎ stresez cu de toate… cǎ ȋl nasc și cǎ apoi trebuie sǎ ȋl creștem așa cum trebuie, toatǎ viața noastrǎ trebuie sǎ avem grijǎ de el, nu vreau sǎ greșim, adicǎ știu cǎ o sǎ mai și greșim, dar sǎ nu greșim cu lucrurile importante.”

„O sǎ creștem un om bun și gata. Nu ai cum sǎ fii sigurǎ de nimic. Important e sǎ fie un copil care se joacǎ și e prieten cu toți copiii la grǎdinițǎ, mai ales cu cei care-s mai triști sau au probleme. De-acolo-ncolo, ne descurcǎm.”

„Da, musai! Nu creștem un bully, ȋl ȋnvǎțǎm sǎ fie empatic și sǎ nu judece alți copii aiurea și sǎ-i protejeze pe cei care au nevoie.”

„Ai vǎzut?! O sǎ fie bine!”.

Jurnal de aventurǎ ȋn trei

T – 4 sǎptǎmȃni

Teoretic, ȋn patru sǎptǎmȃni, adicǎ peste o lunǎ, pe 5 martie, ar trebui sǎ naștem/sǎ nasc :)) Practic, nu cred cǎ mai rezistǎm atȃt și nici nu e științǎ exactǎ stabilirea „zilei” cu pricina. Ieri am fost la un curs „de nǎscut” cum ȋi zic eu. Cred cǎ e bine ca, dacǎ ai timp și voințǎ, sǎ te pregǎtești puțin ȋnainte sǎ naști, cǎ și mǎmicitul ǎsta nu e atȃt de „natural” pe cȃt cred unii/unele,  mai ales „ȋn ziua de azi”, sǎ știi care sunt avantajele alǎptǎrii sau sǎ cumperi un sistem de purtare ergonomic, sǎ știi cum decurge un travaliu obișnuit sau cǎ „a ți se rupe apa” nu e un eveniment similar celui „de la Hollywood”, ce ți se potrivește sau vi se potrivește ca familie ȋn creșterea unui omuleț, etc. Informația n-a stricat nimǎnui, cunoașterea e de dorit ȋn balans cu ignoranța. Nu zice nimeni sǎ o iei razna și sǎ te pierzi ȋn detalii și dezbateri legate de fiecare aspect mǎrunt, cǎ, vorba aia, mai ai și altceva de fǎcut, nu ești doar gravidǎ și/sau mamǎ. Dar, ca ȋn orice segment al vieții, instinctul te poate duce numai pȃnǎ la un punct.

T- 3 sǎptǎmȃni și 6 zile

Azi m-a ȋntrebat o vecinǎ dacǎ am gemeni și dacǎ nu mai nasc odatǎ. Vecinii, din pǎcate sau din fericire, nu-i alegi :))))) Cred cǎ oamenii care au gemeni sunt un fel de super-eroi. Idee fainǎ de tatuaj pentru tǎtici de bǎieți. Cred cǎ e bine sǎ ȋmpletești „to do”-urile din vremuri trecute (noi vroiam amȃndoi tatuaje) cu realitǎți prezente.

T- 3 sǎptǎmȃni și 5 zile

Ce trist e sǎ fii pǎrinte și sǎ fii la concurențǎ cu alți pǎrinți legat de cȃnd l-ai convins pe copil sǎ facǎ pipi la olițǎ sau cȃt de repede a ȋnvǎțat cifrele. Pot sǎ ȋnțeleg nevoia de performanțǎ. Dar nu a pǎrinților prin copiii lor, ȋnainte ca ei, pǎrinții sǎ „performeze” la maxim ca pǎrinți (a se citi, oameni iubitori fǎrǎ limite și fǎrǎ condiții, care ȋți dau prima farfurie de mȃncare și ȋn același timp ȋți dau exemplul lor ca oameni curioși, curajoși, demni și faini). Și ce trist e cǎ e plin de grupuri de Facebook unde poți vedea competiția asta. Mǎcar am ȋnvǎțat un joc fain despre culori, pentru copii, de pe un astfel de grup- sunt și bune, uneori, știu!- și abia aștept sǎ aud cum o sǎ zicǎ L. „verde” sau „roșu”. Oare o sǎ zicǎ „l”  ȋn loc de „r”?

T- 3 sǎptǎmȃni și 4 zile

Cȃnd o sǎ creștem mari, o sǎ ȋi povestesc copilului cǎ atunci cȃnd el ȋși pregǎtea venirea pe lume, ȋn Romȃnia aveau loc proteste majore, pașnice, cu un scop demn și important. Și-o sǎ ȋl educǎm sǎ fie un om bun și un revoluționar, dacǎ e nevoie, ori de cȃte ori vede nedreptate ȋn jurul lui. E mare lucru sǎ poți sǎ identifici nedreptatea, dar și mai mare lucru sǎ poți s-o combați. Sper sǎ reușim sǎ ȋl ȋnvǎțǎm asta sau sǎ-l ajutǎm sǎ se auto-educe zilnic ȋn acest sens.

T- 3 sǎptǎmȃni și 3 zile

Numai dacǎ ești gravidǎ poți sǎ nu te simți ciudat dacǎ mǎnȃnci dulciuri și pȃine cu muștar la aceeași masǎ, coși goblen și te uiți la „Bravo, ai stil!”.

T- 3 sǎptǎmȃni și 2 zile

Azi e una din zilele alea cȃnd, ȋn anumite poziții, nici nu mǎ simt gravidǎ. E și soare-afarǎ, ce e drept, deci, s-ar putea sǎ fiu influențatǎ de vreme. E un sentiment super-ciudat. Ȋmi trece cȃnd tre sǎ merg sau sǎ mǎ apropii de ceva și tre sǎ ȋntind mȃinile mult ca sǎ ajung la ce vreau :)) Dar, oricum, zilele bune sunt de apreciat. E 10 februarie, o zi de nota 10 :)) (ce kitchos și zaharos a sunat asta :))!!!) Noi am simțit sarcina asta cu bune și cu rele 🙂 știu sigur fiindcǎ eu deja dacǎ am o zi fǎrǎ dureri ȋmi vine sǎ zburd, iar soțul meu, noaptea, dacǎ mǎ mișc ȋn pat, se trezește și mǎ ȋntreabǎ dacǎ-s ok… indiferent de cȃte ori mǎ mișc. Cred cǎ suntem un cuplu și niște oameni mai buni și mai pregǎtiți pentru a fi pǎrinți și din cauza asta. #teamwork

T- 3 sǎptǎmȃni și 1 zi

La cursul de „nǎscut” am re-descoperit cǎ echipa noastrǎ e cea mai fainǎ. Asta-i la fel ca aia cu „copilul meu e cel mai deștept” :)) Știam asta, dar e bine sǎ ȋți mai aduci aminte. De ce e bine sǎ mergi la cursuri de nǎscut? Fiindcǎ tati știe ce are de fǎcut, știe cum poate ajuta și știe cǎ rolul lui e important și cǎ nu conteazǎ cǎ oamenii din jur mai dau dume proaste despre cum rǎmȃn bǎrbații traumatizați dacǎ participǎ la nașteri. Și fiindcǎ mami descoperǎ ce merge și ce nu merge ȋn cazul ei cȃnd ține cubul de gheațǎ- contracție ȋn mȃnǎ pentru a depǎși durerea. Și fiindcǎ amȃndoi știu cȃnd mergem la spital, cum decurge o naștere, de ce trebuie sǎ fie o experiențǎ bunǎ și care sǎ-ți dea avȃnt ca pǎrinte, nu una care sǎ te traumatizeze.

T- 3 sǎptǎmȃni

Azi am mers 4 kilometri prin soare de iarnǎ. Și-am fǎcut selfie-uri cu mami, tati și burtoiul, am mȃncat ȋmpreunǎ un sufleu de ciocolatǎ cu ȋnghețatǎ, cum ne place nouǎ. Oare ce-o sǎ facǎ L. atunci cȃnd o sǎ iubeascǎ prima datǎ? Oare cum o sǎ fie prima lui zi de școalǎ? Atȃt.

T- 2 sǎptǎmȃni și 6 zile

Mǎ simt pregǎtitǎ. Nu-mi poate lua nimeni zen-ul. Nu mi-e fricǎ, iar dacǎ-mi e puțin teamǎ, e cǎ nu va trece atȃt de repede pe cȃt mi-aș dori, pȃnǎ la momentul cȃnd ne vom ține toți trei ȋn brațe. Parcǎ toatǎ frica de pȃnǎ acum s-a pierdut și mǎ simt super-mami dintr-o datǎ, cu calm și gȃnduri pozitive. Nu știu de la ce vine, dar cred cǎ vine de la conștientizarea faptului cǎ urmeazǎ sǎ aduci un om pe lume. Orice raport sau audit la muncǎ, orice probleme, rate sau conflicte devin neimportante. Clișeu? Posibil. Realitate. Clar!

T- 2 sǎptǎmȃni și 5 zile

De ziua ȋndrǎgostiților,  ȋn loc sǎ te agiți aiurea sau s-o bagi ȋn seamǎ, dacǎ e pȃnǎ-ntr-acolo, recunosc, nu existǎ lucru mai fain decȃt sǎ-ți amintești cǎ sunt oameni cu care te iubești ȋn fiecare zi, cu care stai la masǎ, din instinct parcǎ, cel puțin odatǎ pe zi, indiferent de program, cu care gǎsești bucurie ȋntr-o cafea bǎutǎ ȋmpreunǎ ȋn oraș sau acasǎ și cu care poate un mic dejun e mai fain de o mie de ori decȃt orice cinǎ romanticǎ.

T- 2 sǎptǎmȃni și 4 zile

Sper ca bebeloiul nostru sǎ știe cǎ eu cred cǎ Love is all around de la Wet Wet Wet e melodia care mǎ face sǎ-l ȋntreb dacǎ nu vrea sǎ dansǎm. Oare cum e sǎ dansezi cu fiul tǎu?! Abia aștept. Azi am crezut cǎ o sǎ nasc. Cred cǎ și medicul a crezut asta. Am și șters praful pe la miezul nopții și-am mai pus o pǎturicǎ ȋn landou, ca sǎ fie totul pregǎtit.

T- 2 sǎptǎmȃni și 3 zile

N-am nǎscut. Orice copil ar trebui sǎ aibǎ un frate sau o sorǎ. Oricȃt s-ar bate și s-ar necǎji, la sfȃrșitul zilei un frate sau o sorǎ tot se-aruncǎ-n gol dupǎ tine, dacǎ trebuie. Ȋn plus, familiile mari sunt faine 🙂 nu alea construite cu copii „fǎrǎ numǎr” și „fǎrǎ responsabilitate”.

To be continued…

Ce se coace la cuptor/ȋn burtoi?

„Negresa” mea a ieșit cam „aeratǎ”, dar fiind prima ȋncercare n-o sǎ mǎ auto-mutilez mental prea mult pentru aceastǎ pǎțanie bucǎtǎreascǎ. Cred cǎ m-am și prins care-a fost buba. Rețeta e de aici și e cu niște treburi interesante, cafea, nebunii. N-am pus nuci cǎ nu aveam, ce, era musai?! 🙂

Așa am ȋnvǎțat ieri la curs, iar eu am luat școala ȋn serios, ȋntotdeauna. Ne-a zis cǎ printre activitǎțile pe care le putem face de cȃnd ȋncep semnele travaliului pȃnǎ cȃnd e musai de mers la spital, putem prǎjituri. La mine n-au ȋnceput, adicǎ nu ȋn sensul ǎla ȋn care cronometrǎm ceva, deci, stǎm calmi. Dar am zis cǎ pot prǎjituri și eu ceva sǎ mǎ simt mai bine… chiar dacǎ m-am obosit, evident, iar acum ȋmi vine sǎ-mi dau palme. Dar am negresǎ cu sos de cafea? Am! Mȃine trimit și colegilor de la lucru cǎ nu i-am vǎzut de cam de mult timp și nu cred cǎ mai au dulciuri așa multe „ȋn program” de cȃnd nu merg eu la birou. Bine, recunosc, eu mai gǎtesc una alta, dulce și nedulce, ca sǎ mǎ simt nițel utilǎ de cȃnd burtoiul meu s-a supǎrat și, deși suntem ȋn aceeași echipǎ, el se tot pregǎtește sǎ plece și, cum nu-l las nici ȋn ruptul capului, mǎ mai necǎjește. Așa cǎ stau acasǎ și, printre altele, mai experimentez cu mȃncǎrici și prǎjiturici care nu au zahǎr sau cacao, ci miere și pudrǎ de roșcove, nu au maionezǎ de ouǎ, ci maionezǎ de avocado… și tot așa. Te responsabilizeazǎ un copil, pe bune, chiar și la mȃncare! Sigur cǎ mi-e poftǎ de o pizza și-o s-o și mǎnȃnc, dar pȃnǎ una-alta, am mȃncat o salatǎ de sfeclǎ crudǎ cu un strop de lǎmȃie, ceapǎ, iaurt și brȃnzǎ… nu dau rețete cǎ nu am, doar am amestecat chestii p-acolo.

Cred cǎ toatǎ lumea care vrea un copil ar trebui sǎ meargǎ la cursurile astea de pregǎtire pre- și post-natalǎ și mǎ bucurǎ cǎ eu am opțiunea asta, fiindcǎ, vorbind cu maicǎ-mea, ȋmi dau seama cǎ experiența nașterii poate fi una fainǎ, nu doar dacǎ uitǎm nașterea efectivǎ și ne concentrǎm pe bebeluș, ci dacǎ ne informǎm și muncim ȋn sensul adǎugǎrii de „fainoșag” (e și nașterea asta un fel de ciorbǎ cu de toate prin ea!) la tot procesul de scoatere a unui om din alt om, cȃt și la perioada de dinainte și cea de dupǎ. Ȋn Timișoara cursuri de tipul ǎsta se organizeazǎ și sunt ok, pe ȋncercate, recomandarea mea fiind asta. Ce m-a ȋncȃntat cel mai tare e cǎ:

  1. s-au discutat lucrurile care ne streseazǎ pe toate, dar nu le zice și nu le ȋntreabǎ nimeni (de la șosete groase ȋn picioare cǎ te ia frigul la un moment dat, pȃnǎ la ce ai voie sǎ mȃnȃnci/bei ȋn travaliu- fiindcǎ ai voie și trebuie dacǎ e sǎ și ai energie pentru naștere, nu sǎ te gȃndești doar la confortul asistentelor-, sau dacǎ o sǎ mai iasǎ și alte chestii din corpul tǎu cȃnd tot ȋmpingi bebelușul și cum se gestioneazǎ „treaba” asta – ȋn cazul meu, bebeloiul- sǎ iasǎ, cum numǎrǎm, ce numǎrǎm, cum ȋncepe, cȃnd pornim spre spital, cum aratǎ dopul gelatinos, etc etc etc). Informația e sfȃntǎ, nu ȋncape ȋndoialǎ!
  2. a fost secțiune pentru tǎtici, cu ce pot face, cum pot ajuta. Și au fost mulți tǎtici la curs. M-a bucurat asta fiindcǎ ȋn ultima perioadǎ ȋncepusem sǎ cred cǎ sunt cine știe ce tiranǎ fiindcǎ noi plǎnuim sǎ naștem ȋmpreunǎ și parcǎ multǎ lume mǎ facea pe mine sǎ mǎ simt responsabilǎ cǎ ȋl pun sǎ treacǎ prin asta sau cǎ destul de multǎ lume considerǎ cǎ poate nu-i o idee bunǎ sǎ fie și tati acolo, cǎ mai bine altcineva care are și experiența nașterii sau a deținerii unei p…e- mama, sora, prietena, ceea ce e absolut ok, era lume și cu mama, sora, prietena ca partener de naștere-, cǎ viața din dormitor nu va mai fi la fel, cǎ aia, cǎ ailaltǎ. Nu am ȋnțeles niciodatǎ de ce tati intrǎ ȋn peisaj pe drumul spre spital și cȃnd mami primește copilul ȋn salon, ȋnfǎșat și curǎțat, ca-n filme. Nu ia nimeni ȋn considerare cǎ unii tați vor sǎ FIE ACOLO. Exclud aici oamenii care leșinǎ cȃnd vǎd ace, sȃnge, etc, ei mai bine șed pe hol și așteaptǎ. O sǎ ȋncerc sǎ fiu logicǎ: ȋn mintea mea și-a noastrǎ, orice pǎrinte, mamǎ sau tatǎ, ar fi nebun sǎ nu vrea sǎ ȋși ia copilul ȋn brațe ȋn secunda doi, dacǎ se poate, o fi n-o fi ȋn pǎturǎ de puf de pui de panda cȃnd ȋl ia, dar e prima secundǎ din viața lui și e doar una, ar fi nasol de ratat; dacǎ facem un copil si plǎnuim sǎ ȋl ștergem la cur și sǎ ȋl liniștim din urlat amȃndoi, crecǎ nu e bai cǎ tati o ține de mȃnǎ pe mami cȃnd urlǎ și ea, dacǎ e sǎ urle, ca sǎ-l aducǎ pe lume; cred cǎ dacǎ ajungi la nivelul ǎsta de intimitate, lucrurile vor merge doar spre mai bine apoi, nu tre sǎ te stresezi decȃt cu disconfortul vaginal de dupǎ naștere și posibilitatea cǎ va trebui sǎ ai un lubrifiant prin preajmǎ, altfel nu crecǎ nu mai vrea omul ǎla sǎ se culce cu tine doar fiindcǎ a fost acolo cȃnd ai nǎscut (și nu, nu se uitǎ-n p…a ta cȃnd naști, serios, e ocupat sǎ te ținǎ de vorbǎ și de mȃnǎ și sǎ cronometreze contracții sau sǎ fie lȃngǎ tine cȃnd te ridici din pat, cǎ poate ȋl preferi pe el, nu o asistentǎ). Bine, toate astea depind și de ce tip de relație ai cu omul ǎla mult ȋnainte de conceperea unui copil, atȃt ca nivel de intimitate, cȃt și ca „parteneriat”. Ține și asta, cred eu, de niște treburi cu rolurile bǎrbatului și femeii (aia monolitici, care au toți aceleași experiențe, dorințe, trecuturi și viitoruri), ȋn societǎțile patriarhale, ȋntr-o cǎsnicie, ȋn baza unor funcții biologice care au naturalizat apoi și anumite abilitǎți ca fiind exclusiv feminine sau masculine și presupunȃnd cǎ bebelușul e rodul cǎsǎtoriei, vorba aia. Nu e locul aci pentru analize feministe, dar pȃnǎ una alta, dacǎ e sǎ deconstruim rolurile alea tradiționale de pǎrinți, tǎtici și mǎmici, numǎrați-mǎ și pe mine, numǎrați-ne și pe noi. Nu zice nimeni sǎ alǎpteze tatǎl (o fi și ǎsta un deziderat radicalist și cyborg-ist ȋn feminism, dar ne-nțelegem, nu?! Contactul skin on skin, de exemplu, e ȋn mod clar necesar și de dorit, sǎ aibǎ loc cȃt de mult cu ambii pǎrinți.
  3. nu s-a pus problema femeilor mai femei fiindcǎ nasc natural și „simt” nașterea, ceea ce mi se pare o prostie. Sigur cǎ pot fi un milion de pǎreri despre cezariana „la cerere”, fie ea „la cald” sau „la rece”, și un alt milion de pǎreri despre travaliul natural dus la extreme, fǎrǎ epiziotomie chiar dacǎ e cazul (ce e drept, la noi se cam exagereazǎ cu asta), fǎrǎ epiduralǎ, chiar și „continuǎ” și mai slabǎ, nu aia care te anesteziazǎ de tot, bla bla bla. La fel, un milion de pǎreri despre recuperare ȋn ambele cazuri. Ȋn loc sǎ ne bucurǎm cǎ avem opțiuni și cǎ, așa cum putem și cȃt ne duce capul, fiecare alege ce vrea și, mai ales, ce poate, mǎ bucur de orice circumstanțǎ unde nu a trebuit sǎ aud ce nasol e dacǎ ai altǎ opțiune sau dacǎ doar te informezi și nu ai luat ȋncǎ o decizie, sau dacǎ nu știi pur și simplu ce și cum vrei sǎ faci. Refuz sǎ cred cǎ e vreo mamǎ pe lume care ar lua o decizie, cu bunǎ științǎ, care sǎ facǎ rǎu copilului sau ei ȋnsǎși (depinde acum care e procentul de „sacrificiu” al binelui de sine ȋn raport cu binele copilului și cine poate stabili care e raportul perfect, dar asta e iar o discuție fǎrǎ sens, pǎrerea mea). Și, ȋn consecințǎ, refuz sǎ iau parte la toatǎ stigmatizarea asta cu femeile mai femei, cu stigma lor de femele, care nasc natural, ca animalele, versus femeile moderne care nasc cu cezarianǎ, cu stigma lor de mame denaturate care ȋși priveazǎ copilul de beneficiile nașterii naturale pentru confortul propriu (asta cu confortul e o varzǎ oricum, fiindcǎ orice confort ai avea ȋn momentul ǎla, compenseazǎ disconfortul de la recuperare, asta e sigur). Potato, potato, cǎrucior sau sistem de purtare, alǎptat exclusiv sau adǎugat lapte praf, tomato, tomato, cum ziceam mai demult, sarcina, nașterea și mǎmicia au devenit, din ce vǎd eu, nu cred cǎ au fost așa tot timpul, o zonǎ de rǎzboi unde ȋn mod constant sunt tabere opuse care lupǎ, ironic, pentru același lucru (sper!): binele copilului.

Concluzia: coaceți o negresǎ cu sos de cafea și pregatiți-vǎ sǎ nașteti!