Lecții

flying_elephant_by_joeqkz

Elefantul zburǎtor (pentru cǎ așa te simți cȃnd reușești sǎ dormi dupǎ luni de insomnii și ești și gravidǎ ȋn luna a noua) a mai ȋnvǎțat niște lecții, mai specifice, despre fǎcutul și nǎscutul de copii:

– dacǎ e sǎ transpiri ȋn timp ce geamul e deschis cȃnd afarǎ sunt -15 grade Celsius, atunci transpirǎ ȋn pace și cui nu-i convine, asta e. „Bebelușul e de vinǎ, și lui ȋi e cald”. Nu-l trimite pe „cui” prea departe, fiindcǎ dup-aia s-ar putea sǎ vrei un ceai 🙂

– dacǎ ȋți vine sǎ mǎnȃnci la o orǎ dupǎ ce ai mȃncat, e ok. „Cresc un om ȋn mine, e ca o fabricǎ ce necesitǎ energie. Plus, și bebelușii uneori mai vor cȃteva „supturi” dupǎ ce au mȃncat, numa bine mǎ acomodez cu stǎrile lor”. Pe de altǎ parte, sǎ nu ne amǎgim, mȃncatul pentru doi e un mit, abia din trimestrul al doilea e necesar un aport suplimentar de calorii, dar ȋn niciun caz dublu. Numa dacǎ ai gemeni sau tripleți. De citit aici, zic eu.

– cȃnd nu-ți mai vezi p…a sau, na, zona inghinalǎ cȃnd te uiți ȋn jos, mai ales dacǎ faci eforturi și mai ȋncerci sǎ te apleci ca sǎ reușești, ai dreptul la orice, oricȃnd, oriunde. Punct.

– nu e bine sǎ te obișnuiești cu plete dese și necǎzǎtoare. E doar o fazǎ. O fazǎ fainǎ, dar doar o fazǎ.

– o variantǎ de umplere a timpului petrecut acasǎ, dacǎ trebuie așa ceva și nu vrei sǎ ȋnnebunești e sǎ organizezi poze. Alta sǎ coși goblen. Alta sǎ reorganizezi și organizezi sertare și dulapuri. Alta sǎ faci curat. Alta sǎ experimentezi feluri noi de mȃncare. Alta sǎ citești. Alta sǎ te uiți la filme. Alta sǎ scrii bloguri. Alta sǎ abordezi realitatea ȋn alt mod decȃt pȃnǎ atunci, adicǎ, de exemplu, sǎ te uiți la televizor. Sunt multe treburi „interesante” la TV. N-am alte idei.

– cȃteodatǎ te poți enerva pe oamenii care nu au șters chiuveta dupǎ ce au spǎlat vasele și ȋți vine sǎ le rupi o mȃnǎ. E ok. Trece cu respirat adȃnc și nu ești o psihopatǎ! Eu, cel puțin, nu mǎ consider una.

– dacǎ trebuie sǎ te duci la baie atȃta amar de luni de zile (din diferite motive, ȋn funcție de trimestru- ba uter mic, dar aproape de vezicǎ, ba uter mare care preseazǎ vezica), uneori pentru trei stropi de pipi, apǎi asta ar trebui sǎ se contorizeze undeva la echivalentul probelor de atletism la femeile gravide. Mai ales ȋn ultimul trimestru, cȃnd e necesarǎ rostogolirea din pat, fie prin forțe proprii (cȃnd te simți ca un cǎrǎbuș cu cracii-n sus) sau prin ȋmpingere. Ceva calorii se consumǎ, jur!

– listele sunt salavatoarele gravidelor. Eu am acum o listǎ ce conține, printre altele: ulei de mǎsline, șampon pentru copii, scaun de copii pentru masǎ, sǎ mut borcanele din dulapul x ȋn dulapul y din bucǎtǎrie, sǎ scriu e-mail-ul abc pt lucru, sǎ plǎtesc cursul de naștere, sǎ caut pozele cutare și cutǎricǎ, sǎ scriu mesaje lu’ cutare și cutǎricǎ, sǎ mǎ programez la epilat… și tot așa. Deci, cam de toate. Nu mai sunt capabilǎ sǎ țin minte treburi, dintotdeauna am avut liste, dar acum parcǎ simt, la propriu, cǎ ceva nu funcționeazǎ la capacitate maximǎ. Un articol interesant despre creierul gravidelor aici– dovedit științific, nu aiureli.

– știrile sunt chestiile vǎzute la TV cu cel mai mare potențial de dramǎ și plȃns. Serios! Nu e glumǎ! Cum sǎ nu plȃngi cȃnd o fetițǎ a cǎzut ȋntr-un canal acoperit superficial, peste care ninsese? Sau cȃnd un copil moare fiindcǎ nu a fost dus destul de repede la medic fiindcǎ mama l-a tratat cu leacuri bǎbești? Sau cȃnd plȃnge una din concurentele de la „Bravo, ai stil!”? Știu! N-ai cum sǎ nu plȃngi, pe bune!

– odatǎ-n nouǎ luni merge un KFC și nu conteazǎ cǎ ȋn ziua aia n-ai mȃncat sfeclǎ 🙂

– nu ești bogatǎ dacǎ naști la privat. Nu crede ce-ți zice lumea, cǎ fiind „cu capu'” de la sarcinǎ, s-ar putea sǎ cheltui ce nu ai. Oamenii ǎia habar n-au cǎ n-ai comandat tot ce ai vrea sǎ comanzi pentru bebe cǎ tre sǎ ai rǎbdare pȃnǎ la salariu. Ești, ȋn schimb, economicoasǎ, nu te-ai dus ȋn luna de miere dupǎ nuntǎ sau mai știu eu ce n-ai fǎcut, fiindcǎ ai ȋn minte un mod de-a naște care sǎ nu facǎ o traumǎ (cȃt ține de tine) din naștere și știi cǎ modul ǎla implicǎ, cel puțin ȋn situația ta, o clinicǎ privatǎ. Despre avantajele și dezavantajele nǎscutului „la privat”, au mai scris multe/mulți ȋnainte. Pȃn’ la urmǎ fiecare face ce poate și ce vrea și ce e mai bine pentru el/ea/ei.

– recoltarea de celule stem nu e un moft și nici un semn cǎ ești bogatǎ, din nou. Ca oricȃnd  ȋn fǎcutul și nǎscutul și crescutul de copii deciziile informate sunt deciziile bune, pǎrerea mea. Recoltarea de celule, fǎcutǎ cum trebuie și cu cine trebuie, ȋn secolul ǎsta, poate sǎ fie ǎla 1% (sau mai mult la sutǎ) de șansǎ care ți-ar putea trebui cȃndva ca sǎ ȋți salvezi copilul. Bine, ideal e sǎ te interesezi mult mult mult ȋnainte s-o faci, cǎ e plin de tzepe. Eu am mers pe varianta asta și-am gǎsit-o și la mǎmica ce scrie aici. Inclusiv ȋn ceea ce privește banca aleasǎ. Și, ca sǎ moarǎ de ciudǎ toți dușmanii, nici n-am plǎtit recoltarea fiindcǎ ni s-a fǎcut o ofertǎ ȋn baza istoricului medicului ginecolog, clinicii unde naștem, ȋntȃlnirii cu vȃnzǎtorul de kit-uri (da, e o piațǎ și cȃnd toți cei implicați cunosc și recunosc asta, lucrurile sunt mult mai sincere și clare), cunoștințelor anterioare despre chestiunea ȋn cauzǎ, gen situația de prin alte țǎri, unde celule se stocheazǎ ȋn bǎnci publice sau alte cele, nu știu exact ce, dar nu m-am simțit nici șantajatǎ emoțional, nici jecmǎnitǎ, deși cu frica asta am stat pȃnǎ sǎ mǎ hotǎrǎsc. Și nici nu e obligatoriu sǎ se facǎ ȋn timp ce cordonul pulseazǎ, pentru cine se streseazǎ cu asta.

 

Reclame

Grădina ailaltă

Dacă e albă, aş vrea să fie neagră. Dacă e neagră, aş vrea să fie albă. Dacă sunt aici, aş vrea să fiu acolo, dacă sunt acolo, m-aş întoarce aici. E un soi de problemă semi-generalizată faza asta cu nemulţumirea faţă de grădina ta şi privirea constantă în grădina altuia sau grădina ailaltă faţă de aia în care eşti tu sau care e a ta, depinde de perspectiva asupra grădinii.

Am auzit recent de toate, de la nemulţumiri legate de job, de familie, de prieteni, de iubiţi şi iubite, de locuinţă, de oraş, de ţară, de climă, de calitatea aerului, de serviciile de la grădiniţă, de serviciile contabile… Multe dintre nemulţumiri sunt rezultate ale unor alegeri. Multe dintre ele, personale. Cum s-ar zice, în urma unor activităţi de lucru manual. Ce nu aud, însă, e asumarea acestor alegeri, a responsabilităţii pentru ele. Dacă n-a fost cineva cu un pistol la tâmpla ta, dacă n-au fost copii la mijloc, dacă n-au fost chestiuni de viaţă şi de moarte sau părinţi care să te renege şi dezmoştenească, apăi, atunci, aş zice să ne asumăm ce alegem şi, dacă avem suficientă dorinţă şi voinţă, să facem tot ce putem mai bine pentru noi cu alegerea respectivă. Se numeşte maturizare şi înţelepciune. Facem cumva să mergem în direcţia lor şi nu în direcţia auto-infantilizării în care ne ascundem în spatele altora deciziile şi dorinţele? Ştiţi cum e, în copilărie mergea cu “aşa a zis x” sau “aşa face y”. Dar, copilăria, din punctul ăsta de vedere, s-a cam terminat. Iar grădina ailaltă va părea tot timpul mai interesantă, iarba ei va fi mai verde… pentru că nu e iarba de zi cu zi, aia în care te trezeşti, în care mergi la muncă, în care ieşi cu prietenii.

Decizii

Iarba din grădina ailaltă e ca un concediu. Dar, dacă e să fii realist/ă, ai trăi non-stop în concediu, în locul ăla, cu un job acolo, etc? Dacă da, atunci fă o alegere în consecinţă. Dacă nu, vezi de grădina ta şi bucură-te de ea, iar aruncatul cu privirea pe dincolo nu-l fă degeaba, fă-l dacă vrei să vezi alte grădini, să te muţi în grădinile alea şi eşti dispus/ă să-ţi asumi decizia cu pricina. Nu ca să te plângi de grădina ta. Grădina ta e faină. Tu o urâţeşti fiindcă o tot faci să pară urâtă când te uiţi la altele şi le romantizezi fără sens. E valabil şi pentru grădina în care te muţi, când te muţi, da? Garduri sunt şi acolo. La fel şi grădini adiacente.

Nu vorbesc aici de grădinile nasoale din care trebuie să ieşi (familii abuzive, locuri de muncă nasoale, oraşe în care nu poţi să locuieşti datorită calităţii aerului, etc). Vorbesc de grădinile celor care caută nod în papură aiurea. Ştiu ei care sunt dacă sunt sinceri cu ei. Ştiu asta fiindcă şi eu am fost cu ochii-n alte grădini şi n-am văzut ce flori faine şi legume bune erau într-a mea.

Foto credit: net 🙂