Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a patra

T- 3 zile

Ȋn noaptea de dinainte sǎ nasc (sau așa credeam eu), am ațipit de pe la 1 pȃnǎ pe la 3 și de la 7 și ceva la 8 și ceva dimineața. Ȋn rest, am contemplat chestiuni legate de ciocnirea civilizațiilor cezarienei (cu variațiunile ei, „la cald” sau „la rece”, „de urgențǎ” sau „programatǎ”) și nașterii vaginale (cu variațiunile ei, „indusǎ” sau nu, cu anestezie sau nu), la termen, ȋnainte de termen sau dupǎ termen, cu adepții și fanaticii lor, iar „filmele” mele sunt inutile ȋn acest context, iar eu trebuie sǎ mǎ concentrez pe corpul și mintea mea, pe faptul cǎ oricum aș ajung sǎ-l țin ȋn brațe, tot atȃt de mult ȋl voi iubi. Ȋn plus, mie cel mai fricǎ mi-e de mǎsurarea dilatației (mǎ terminǎ psihic faptul cǎ medicina nu a evoluat astfel ȋncȃt sǎ nu se mai facǎ manual acest lucru) și de epiziotomie. Astfel cǎ, travaliul, nu e pe lista e prime griji, deci, mǎ pot relaxa și concentra pe el, fǎrǎ presiune :)) Așa cǎ m-am concentrat pe și chinuit cu ce se ȋntȃmpla ȋn momentul respectiv: dureri ale oaselor de sub burtoi pȃnǎ ȋn vȃrful degetelor. Mai mari decȃt cele cu care eram obișnuitǎ. Atȃt de mari cǎ mergeam prin casǎ ținȃndu-mǎ de pereți. M-am bucurat la contracțiile rare, dar reale. Și am fǎcut un duș cald, lung, pe la 4 dimineața. Ȋn rest, am mai șters niște praf care mi se vedea pe o placǎ de sticlǎ ȋn lumina becurilor de pe stradǎ (da, eram obsedatǎ de curǎțenie și ȋnainte, dar „nesting-ul” și statul acasǎ ȋn concediu medical m-au transformat ȋntr-un monstruleț al curǎțeniei- cum am mai spus, sunt blȃndǎ cu mine și nu mǎ judec pentru asta, fiindcǎ e printre puținele lucruri pe care le-am putut controla timp de cȃteva luni). Și am stat mult pe mingea de gimnasticǎ, singurul loc ȋn care oasele pǎreau sǎ se lipeascǎ la loc dupǎ ce s-au „rupt” și sǎ diminueze astfel durerea care aproape mǎ punea ȋn genunchi dacǎ ȋncercam sǎ stau ȋn pat și sǎ mǎ ridic sau dacǎ nu mǎ mișcam cȃt de cȃt. Cǎ exista deja o dilatație de 2-3 cm știam deja de o zi, cǎ mǎ durea spatele iar știam și simțeam crunt, cǎ dacǎ nu mergeam la budǎ o orǎ-douǎ simțeam cǎ pleznesc, era clar. Și nimic, niciun semn clar cǎ mǎ pot duce spre spital sǎ mǎ ȋntȃlnesc cu Luca.

Spre dimineațǎ, dupǎ un plȃns scurt lȃngǎ tati, care se trezise și el, am adormit un pic. Ȋntre timp ȋmi rǎspunsese la e-mail, Ramona, „profa” de la cursul de nașteri, cǎreia ȋi cerusem sfaturi. O sǎ ȋi mulțumesc veșnic cǎ mi-a scris toatǎ dimineața și m-au ajutat mult extra-sfaturile, fațǎ de ceea ce deja știam. Cred cǎ și cu ajutorul ei am „grǎbit” puțin lucrurile și s-a dus și dopul gelatinos, dar și durerile, fiindcǎ, probabil, mǎrțișorul nostru, s-a poziționat și mai bine pentru startul drumului spre noi. Ȋncet, dar sigur, hai cǎ putem. Prietenele pe care le țineam la curent cu stadiul „problemei” scriau mesaje de ȋncurajare și tati mi-a adus un corn cu ciocolatǎ și un capuccino la micul dejun. Și-așa, ȋncet, ȋncet, am redevenit ȋncrezǎtoare cǎ oricum deja sunt o mamǎ bunǎ și puternicǎ, nu tre sǎ mǎ dau cu capul de pereți cǎ nu nasc mai repede, mai ușor sau dupǎ o sarcinǎ mai simplǎ.

Ziua a continuat cu contracții slabe (ȋn opinia mea, de om relativ rezistent la durere, cred). Și nu am nǎscut, dar am dormit 8 ore, ceea ce e nemaiȋntȃlnit de multǎ vreme la mine. Poate mȃine.

 

T- 2 zile

Dacǎ mai aud un om care ȋmi zice cǎ va fi bine fiindcǎ femeile nasc de mii de ani, o sǎ ȋl/o sufoc cu burtoiul, fǎrǎ remușcǎri, ȋn timp ce ȋi explic cǎ eu nici n-am trǎit mii de ani, nici n-am nǎscut, nici nu-s decȃt o femeie, aici și acum, cu experiențele și simțirile mele unice, nu acea „femeie” monoliticǎ și atemporalǎ, fǎrǎ identitate, pe care oricine are chef ȋși proiecteazǎ ideile și la care mǎ duce gȃndul cȃnd aud astfel de aberații generalizatoare. Familia noastrǎ e compusǎ din: Mami drag, Tati drag și Luca mic. Așa ne zicem noi de cȃnd am aflat cǎ suntem trei. Luca e ȋncǎ ȋn burtoi și totul e bine ȋn jurul nostru și ȋn interiorul nostru. Mai așteptǎm și facem exerciții ȋn continuare.

 

T- o zi

Ȋn Romȃnia, din pǎcate, chiar și-acolo unde petreci mare parte a travaliului plimbȃndu-te, pe minge sau utilizȃnd tot soiul de recuzitǎ care sǎ te ajute sǎ ajuți bebelușul sǎ „coboare” și sǎ te ajuți sǎ „ȋi deschizi porțile” :)), la final tot pe „tronul” ǎla de nașteri, cu cracii-n sus, ajungi. Deși, dacǎ citești mult, afli cǎ nu e cea mai bunǎ soluție pentru mǎmicǎ sau proces, dar, asta e, lucrǎm cu ce-avem. Cȃnd vezi „tronul” de nașteri de douǎ ori ȋntr-o sǎptǎmȃnǎ, iar dupǎ ce-a de-a doua oarǎ pleci la plimbare, cu mersul și corpul greoi, dar pe picioarele tale, sub soare de primǎvarǎ, mȃncȃnd o plǎcintǎ din mers, nu te mai rogi sǎ se ȋntȃmple nimic deosebit, ci-ți vezi de treabǎ și faci o tocǎnițǎ și ceva dulce. Mǎcar sǎ mȃncǎm, dacǎ de nǎscut nu naștem.

Q: Cȃte luni aveți? A: Toate! 🙂

 

T (zero)

Q: Te-am sunat/ Ți-am scris sǎ vǎd dacǎ ai nǎscut.

A: Da, am nǎscut și n-am zis nimic nimǎnui despre acest eveniment de la finalul unei sarcini pe care nu am ascuns-o, de care ne-am entuziasmat public, etc. Mda.

S-a demonstrat științific cǎ existǎ posibilitatea ca oamenii nǎscuți dupǎ sǎptǎmȃna 40 sǎ aibǎ capacitǎți cognitive mai mari decȃt cei nǎscuți ȋnainte de termen. De-aia nu nasc, cǎ-s hotǎrȃtǎ sǎ nasc un geniu, da?!

Sper sǎ nu fie valabilǎ și partea a doua, aia cu capacitǎțile fizice potențial reduse.

 

T+ o zi

Poate azi. Pȃnǎ atunci, calciu, plimbǎri lente și lungi și informǎri despre „eficientizarea” somnului bebelușilor. Al nostru e irelevant acum :)) Știați cǎ bǎieții sunt mai predispuși la pavor nocturn? Ufff!

17098389_1471185749566704_2900409714615858570_n

 

Reclame

Lecții

flying_elephant_by_joeqkz

Elefantul zburǎtor (pentru cǎ așa te simți cȃnd reușești sǎ dormi dupǎ luni de insomnii și ești și gravidǎ ȋn luna a noua) a mai ȋnvǎțat niște lecții, mai specifice, despre fǎcutul și nǎscutul de copii:

– dacǎ e sǎ transpiri ȋn timp ce geamul e deschis cȃnd afarǎ sunt -15 grade Celsius, atunci transpirǎ ȋn pace și cui nu-i convine, asta e. „Bebelușul e de vinǎ, și lui ȋi e cald”. Nu-l trimite pe „cui” prea departe, fiindcǎ dup-aia s-ar putea sǎ vrei un ceai 🙂

– dacǎ ȋți vine sǎ mǎnȃnci la o orǎ dupǎ ce ai mȃncat, e ok. „Cresc un om ȋn mine, e ca o fabricǎ ce necesitǎ energie. Plus, și bebelușii uneori mai vor cȃteva „supturi” dupǎ ce au mȃncat, numa bine mǎ acomodez cu stǎrile lor”. Pe de altǎ parte, sǎ nu ne amǎgim, mȃncatul pentru doi e un mit, abia din trimestrul al doilea e necesar un aport suplimentar de calorii, dar ȋn niciun caz dublu. Numa dacǎ ai gemeni sau tripleți. De citit aici, zic eu.

– cȃnd nu-ți mai vezi p…a sau, na, zona inghinalǎ cȃnd te uiți ȋn jos, mai ales dacǎ faci eforturi și mai ȋncerci sǎ te apleci ca sǎ reușești, ai dreptul la orice, oricȃnd, oriunde. Punct.

– nu e bine sǎ te obișnuiești cu plete dese și necǎzǎtoare. E doar o fazǎ. O fazǎ fainǎ, dar doar o fazǎ.

– o variantǎ de umplere a timpului petrecut acasǎ, dacǎ trebuie așa ceva și nu vrei sǎ ȋnnebunești e sǎ organizezi poze. Alta sǎ coși goblen. Alta sǎ reorganizezi și organizezi sertare și dulapuri. Alta sǎ faci curat. Alta sǎ experimentezi feluri noi de mȃncare. Alta sǎ citești. Alta sǎ te uiți la filme. Alta sǎ scrii bloguri. Alta sǎ abordezi realitatea ȋn alt mod decȃt pȃnǎ atunci, adicǎ, de exemplu, sǎ te uiți la televizor. Sunt multe treburi „interesante” la TV. N-am alte idei.

– cȃteodatǎ te poți enerva pe oamenii care nu au șters chiuveta dupǎ ce au spǎlat vasele și ȋți vine sǎ le rupi o mȃnǎ. E ok. Trece cu respirat adȃnc și nu ești o psihopatǎ! Eu, cel puțin, nu mǎ consider una.

– dacǎ trebuie sǎ te duci la baie atȃta amar de luni de zile (din diferite motive, ȋn funcție de trimestru- ba uter mic, dar aproape de vezicǎ, ba uter mare care preseazǎ vezica), uneori pentru trei stropi de pipi, apǎi asta ar trebui sǎ se contorizeze undeva la echivalentul probelor de atletism la femeile gravide. Mai ales ȋn ultimul trimestru, cȃnd e necesarǎ rostogolirea din pat, fie prin forțe proprii (cȃnd te simți ca un cǎrǎbuș cu cracii-n sus) sau prin ȋmpingere. Ceva calorii se consumǎ, jur!

– listele sunt salavatoarele gravidelor. Eu am acum o listǎ ce conține, printre altele: ulei de mǎsline, șampon pentru copii, scaun de copii pentru masǎ, sǎ mut borcanele din dulapul x ȋn dulapul y din bucǎtǎrie, sǎ scriu e-mail-ul abc pt lucru, sǎ plǎtesc cursul de naștere, sǎ caut pozele cutare și cutǎricǎ, sǎ scriu mesaje lu’ cutare și cutǎricǎ, sǎ mǎ programez la epilat… și tot așa. Deci, cam de toate. Nu mai sunt capabilǎ sǎ țin minte treburi, dintotdeauna am avut liste, dar acum parcǎ simt, la propriu, cǎ ceva nu funcționeazǎ la capacitate maximǎ. Un articol interesant despre creierul gravidelor aici– dovedit științific, nu aiureli.

– știrile sunt chestiile vǎzute la TV cu cel mai mare potențial de dramǎ și plȃns. Serios! Nu e glumǎ! Cum sǎ nu plȃngi cȃnd o fetițǎ a cǎzut ȋntr-un canal acoperit superficial, peste care ninsese? Sau cȃnd un copil moare fiindcǎ nu a fost dus destul de repede la medic fiindcǎ mama l-a tratat cu leacuri bǎbești? Sau cȃnd plȃnge una din concurentele de la „Bravo, ai stil!”? Știu! N-ai cum sǎ nu plȃngi, pe bune!

– odatǎ-n nouǎ luni merge un KFC și nu conteazǎ cǎ ȋn ziua aia n-ai mȃncat sfeclǎ 🙂

– nu ești bogatǎ dacǎ naști la privat. Nu crede ce-ți zice lumea, cǎ fiind „cu capu'” de la sarcinǎ, s-ar putea sǎ cheltui ce nu ai. Oamenii ǎia habar n-au cǎ n-ai comandat tot ce ai vrea sǎ comanzi pentru bebe cǎ tre sǎ ai rǎbdare pȃnǎ la salariu. Ești, ȋn schimb, economicoasǎ, nu te-ai dus ȋn luna de miere dupǎ nuntǎ sau mai știu eu ce n-ai fǎcut, fiindcǎ ai ȋn minte un mod de-a naște care sǎ nu facǎ o traumǎ (cȃt ține de tine) din naștere și știi cǎ modul ǎla implicǎ, cel puțin ȋn situația ta, o clinicǎ privatǎ. Despre avantajele și dezavantajele nǎscutului „la privat”, au mai scris multe/mulți ȋnainte. Pȃn’ la urmǎ fiecare face ce poate și ce vrea și ce e mai bine pentru el/ea/ei.

– recoltarea de celule stem nu e un moft și nici un semn cǎ ești bogatǎ, din nou. Ca oricȃnd  ȋn fǎcutul și nǎscutul și crescutul de copii deciziile informate sunt deciziile bune, pǎrerea mea. Recoltarea de celule, fǎcutǎ cum trebuie și cu cine trebuie, ȋn secolul ǎsta, poate sǎ fie ǎla 1% (sau mai mult la sutǎ) de șansǎ care ți-ar putea trebui cȃndva ca sǎ ȋți salvezi copilul. Bine, ideal e sǎ te interesezi mult mult mult ȋnainte s-o faci, cǎ e plin de tzepe. Eu am mers pe varianta asta și-am gǎsit-o și la mǎmica ce scrie aici. Inclusiv ȋn ceea ce privește banca aleasǎ. Și, ca sǎ moarǎ de ciudǎ toți dușmanii, nici n-am plǎtit recoltarea fiindcǎ ni s-a fǎcut o ofertǎ ȋn baza istoricului medicului ginecolog, clinicii unde naștem, ȋntȃlnirii cu vȃnzǎtorul de kit-uri (da, e o piațǎ și cȃnd toți cei implicați cunosc și recunosc asta, lucrurile sunt mult mai sincere și clare), cunoștințelor anterioare despre chestiunea ȋn cauzǎ, gen situația de prin alte țǎri, unde celule se stocheazǎ ȋn bǎnci publice sau alte cele, nu știu exact ce, dar nu m-am simțit nici șantajatǎ emoțional, nici jecmǎnitǎ, deși cu frica asta am stat pȃnǎ sǎ mǎ hotǎrǎsc. Și nici nu e obligatoriu sǎ se facǎ ȋn timp ce cordonul pulseazǎ, pentru cine se streseazǎ cu asta.

 

Câteodată, îmi vine să mă pup pe burtoi

Mai ales când stau în pat seara şi realizez cât a mai crescut de ultima dată când m-am uitat la el… burtoiul şi broscoiul din el. Evident, n-am nicio trăire cu burtici şi chestii drăguţe şi sarcini plutitoare pe norişori. Nici nu am cum, la cât s-a vomitat şi nedormit în primele patru luni, singurul loc unde e bucurie maximă e în adâncul sufletului, că-n adâncul corpului e imposibil.

Da’ când am mişcat că m-a mângâiat o aripă de fluture pe interiorul burtoiului prima dată mi-a venit să mă pup cel mai tare. Şi m-am calmat şi s-a evaporat toată agitaţia de la jobul de la care abia dacă mi-am luat o săptămână de concediu pe an în ultimii patru ani pentru că-mi place şi pentru că cred că mai pot schimba şi contribui cu ceva; toată agitaţia de la pregătirile pentru nunta noastră cu ţuică şi turtă dulce şi trupă de cântări şi oameni apropiaţi; şi de la organizarea cununiei civile cu poze în parc şi câţiva oameni faini; toată agitaţia de la conştientizarea faptului că vom fi trei când nu ne mai prea aşteptam să fim mai mult decât doi; toată agitaţia de la oboseala incredibilă din mintea şi din corpul meu. S-au evaporat de la un sentiment cald şi pufos, cumva, şi tot ce-am mai putut gândi e că m-aş pupa pe burtoi atunci, în secunda aia. Iar eu nu-s genul de persoană pupăcioasă, dimpotrivă.

8whputlmggrpvookjpjqwyk0ycpu6jox_lg

Mi-a mai venit de-atunci să mă pup pe burtoi, de drag şi de nerăbdare, uneori când sunt singură acasă, dar şi altcândva şi altundeva.