Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a doua

T- 2 sǎptǎmȃni și 2 zile

La 4 ani și 4 luni de la angajare și primit adresǎ de e-mail „instituționalǎ”, au trecut primele 24 de ore „legate” ȋn care nu „mi l-am verificat”. Da, iau in considerare și concediile. Mi-amintesc cǎ mi-a zis cineva acum vreun an cǎ are o prietenǎ care, doar cand a facut un copil, a pus munca pe planul al doilea. Mǎ gandesc cǎ acum va avea douǎ prietene din-astea și mǎ gȃndesc sǎ o pun chiar mai jos, pe undeva, dupǎ mine… m-aș pune și pe mine mai sus. Fǎrǎ supǎrǎri sau regrete, mi-a placut, ne-am simțit bine, vorba aia, am simțit și fǎcut multe rǎu, dar sunt „altundeva” acum :)) Nu e clișeu de mamǎ, pe bune. Și nu, nu cred cǎ dacǎ nasc sunt o ființǎ superioarǎ, doar o altfel de ființǎ, cu alte prioritǎți. Cu siguranțǎ, pe parcurs le voi mai schimba, așa cred cǎ e bine și sǎnǎtos. Abia aștept sǎ mǎ entuziasmeze activitǎți nemǎmicești din nou.

Probleme de gravidǎ: de ce am cumpǎrat wrap țesut dacǎ o sa ȋl cam folosesc (nu) vara/sezonul cald?! Toantǎ, toantǎ, toantǎ! Poate nu. O sǎ vedem.

Alte probleme de gravidǎ: plesnesc!!! La propriu. Cred cǎ voi exploda. Mǎcar mǎ pot ȋnfǎșa ȋn wrap-ul ǎla ca sǎ ma lipesc la loc apoi, dupǎ ce am plesnit.

 

T- 2 sǎptǎmȃni și o zi

Ȋi citesc copilului ca sǎ mai treacǎ timpul, ca sǎ știe cǎ-s aici, ca sǎ știe a cui voce e aia de care aș vrea sǎ asculte :)) Am reluat Povestea cu Apolodor. Se potrivește, mai ales cǎ mai nou descopǎr,  ȋn arborele genealogic pinguini și rațe, altfel de ce aș merge ca ei/ele!? Așa cǎ putem fi o familie de pinguini, ca-n familia lui Apolodor. De fapt, mǎ cam simt mai degrabǎ ca o focǎ supradimensionatǎ zilele astea.

Tot ce am experimentat sarcina asta, pe scurt, foarte pe scurt, promit: grețuri de nu-mi era clar dacǎ voi mai mȃnca vreodatǎ sau nu; somnolențǎ timp de vreo douǎ luni de mǎ gȃndeam sǎ propun un proiect de lege prin care femeile gravide sǎ ȋși poatǎ lua concediu și ȋn primul trimestru, dacǎ au nevoie; insomnii crunte ȋn luna a patra, a șaptea și a opta; dureri și mai crunte ȋn luna a șaptea și a opta, ale tuturor pǎrților corpului dintre buric și coapse, sǎ ne-nțelegem; contracții false ȋn lunile a șasea, a șaptea și a opta; contracții reale ȋn luna a șasea, la final și-n luna a noua; groaza cǎ vom naște un copil ȋnainte de vreme ȋn luna a șaptea și a opta; depresia concediului medical ȋnainte de vreme la persoane active, cǎrora le place munca lor, oricȃt de dificilǎ ar fi; reflux gastro-esofagian, sau cum i-o zice, ȋn luna a opta și a noua, de-ți venea sǎ nu mai mǎnȃnci; cȃrcei de-ți venea sǎ te arunci pe geam ȋn nopțile lunilor a opta și a noua; prietenie neobișnuitǎ cu baia, unde dacǎ nu vomiți, tre sǎ mergi sǎ „faci pișu”, uneori din orǎ-n orǎ, luni de zile; un dram de teamǎ, zilnic.

 

T- 2 sǎptǎmȃni

Am mai experimentat, de asemenea: minim un dram de fericire, zilnic (dar, ȋn general, a fost mai mult de-un dram); faptul cǎ orice beșinǎ (la propriu, pardon!) și orice stare și orice altceva cu care nu vrei sǎ te asociezi, dar care e „a ta”, poate fi pusǎ, timp de cateva luni bune, pe seama altcuiva, fǎrǎ sǎ fie minciunǎ :)); am stat trei luni de zile in pijamale, prin casǎ (life goals sau dimpotrivǎ, nu știu sigur); am cumpǎrat, spǎlat și aranjat hǎinuțe mici mici mici, de omuleți mici mici mici, ceea ce orice om ȋntreg la minte, dupǎ mine, ar considera un rǎsfǎț; am mȃncat și KFC (o datǎ, na!), dar am ȋnvǎțat sǎ mǎnȃnc mai bine, mai cu semințe de chia, iaurt (am mȃncat pt prima oarǎ ȋn viata mea, btw) sau avocado, mai cu ghimbir și sfeclǎ roșie crudǎ și carne fǎrǎ multe „zorzoane”; am citit cǎrți pentru copii cu voce tare și am vorbit „singurǎ”, dar cu cineva, ceea ce e ȋntotdeauna binevenit spre deosebire de situatia cealaltǎ, ȋntȃlnitǎ de obicei; am testat noi limite ale corpului și mintii mele (cum ziceam și mai demult, nu toate gravidele strǎlucesc și trǎiesc magia sarcinii fǎrǎ griji) și, cred eu, le-am depǎșit; am descoperit carrot cake si capuccino, ca fiind niște delicii, deși mai demult eram o chocolate cake and espresso kind of girl (dada, esențe mai slabe, bine bine); mi-am luat inima-n dinți și n-am mai verificat e-mail-ul de lucru sau am trezit oameni noaptea cu rugǎminți legate de chestii pe care le vroiam- de la pepene roșu la rapoarte de muncǎ ce trebuiau verificate-, m-am dat cu creme (mare lucru pentru mine!) și am reușit sǎ rȃd și sǎ plȃng simultan de cele mai multe ori ȋn viața mea de pȃnǎ acum; am cerut apa, farfuria, cuțitul, cumpǎrǎturile de la cine s-a putut, fǎrǎ sǎ mai am aroganța cǎ pot cǎra singurǎ, tot timpul, sacoșa cu probleme și lucruri de fǎcut.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 6 zile

Mǎ gȃndesc serios cǎ burtoiul poate fi utilizat ca armǎ albǎ 🙂 Mai mult, cred cǎ, de fapt, e o super putere cu care poți ȋnvinge orice rǎu 🙂

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 5 zile

Nu poți naște pǎrinți peste noapte, cum se pot naște copiii… și pǎrinții, la fel ca și copiii, se nasc dupǎ luni bune de dezvoltare, nu neapǎrat fizicǎ, ci mai degrabǎ mentalǎ și, de ce nu, profesionalǎ (știți cȃte chestiuni tehnice tre’ sǎ știi ca pǎrinte?!).

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 4 zile

Din ciclul „auzite de partenerul de fǎcut copii, la salǎ”, apropo de naștere, de la personaje care, cicǎ, se cred educate: „eu n-aș putea sǎ o las pe nevastǎ-mea sǎ nascǎ altfel decȃt prin cezarianǎ, n-aș mai putea face sex cu ea dup-aia, altfel”. Noroc cǎ restul lumii nu st sub aceeași piatrǎ cu personajul ǎsta. E ca aia cu „naști la privat, sunteti bogați” sau altele, de feluri asemǎnǎtoare ȋn ceea ce privește inteligența „emițǎtorului”.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 3 zile

Dacǎ te gandești prea mult la detalii, pierzi din vedere tabloul aducerii pe lume a omulețului. Nu conteazǎ dacǎ e cu epiziotomie sau nu, dacǎ recoltezi celule stem sau nu, dacǎ piciorușele au stat ȋntr-o poziție aiurea ȋn burtoi și asta ar putea avea consecințe ulterior sau dacǎ e cordonul ȋnfǎșurat… sau nu, dacǎ faci pe tine (dada, ce-ați citit!) sau nu, dacǎ faci clismǎ sau nu, dacǎ ți se pun perfuzii/ ți se face anestezie sau nu, dacǎ dureazǎ 6 ore sau 16 sau 26, dacǎ te-ai epilat cu o zi ȋnainte sau o sǎptǎmȃnǎ ȋnainte… decȃt pe termen scurt, pe moment. Ȋn realitate, altceva conteazǎ și știi bine. Ia o gurǎ de aer, regǎsește motivatia, entuziasmul și zen-ul. Le știi, sunt cu tine, cu voi. Așa se merge la ȋntȃlnirile de felul acesta… cu privirea cǎtre pǎdure, nu cǎtre copaci.

 

T- o sǎptǎmȃnǎ și 2 zile

Aș mȃnca ceafǎ la grǎtar cu cartofi prǎjiți. Dar, uneori, ți-e greațǎ nu doar la ȋnceput, ci și la final, așa cǎ te mulțumești cu o portocalǎ. Mai doresc, cȃnd se va putea, un pahar de vin roșu lȃngǎ un platou cu brȃnzeturi.

Pentru prieteni/prietene, avem un mesaj interesant, zic:

funny-pregnancy-sayings-that-all-parents-can-relate-to-6

Later edit:

T- o sǎptǎmȃnǎ și o zi

Discuție ȋn miez de noapte cu tǎticul:

„Mǎ stresez cu de toate… cǎ ȋl nasc și cǎ apoi trebuie sǎ ȋl creștem așa cum trebuie, toatǎ viața noastrǎ trebuie sǎ avem grijǎ de el, nu vreau sǎ greșim, adicǎ știu cǎ o sǎ mai și greșim, dar sǎ nu greșim cu lucrurile importante.”

„O sǎ creștem un om bun și gata. Nu ai cum sǎ fii sigurǎ de nimic. Important e sǎ fie un copil care se joacǎ și e prieten cu toți copiii la grǎdinițǎ, mai ales cu cei care-s mai triști sau au probleme. De-acolo-ncolo, ne descurcǎm.”

„Da, musai! Nu creștem un bully, ȋl ȋnvǎțǎm sǎ fie empatic și sǎ nu judece alți copii aiurea și sǎ-i protejeze pe cei care au nevoie.”

„Ai vǎzut?! O sǎ fie bine!”.

Reclame

Jurnal de aventurǎ ȋn trei

T – 4 sǎptǎmȃni

Teoretic, ȋn patru sǎptǎmȃni, adicǎ peste o lunǎ, pe 5 martie, ar trebui sǎ naștem/sǎ nasc :)) Practic, nu cred cǎ mai rezistǎm atȃt și nici nu e științǎ exactǎ stabilirea „zilei” cu pricina. Ieri am fost la un curs „de nǎscut” cum ȋi zic eu. Cred cǎ e bine ca, dacǎ ai timp și voințǎ, sǎ te pregǎtești puțin ȋnainte sǎ naști, cǎ și mǎmicitul ǎsta nu e atȃt de „natural” pe cȃt cred unii/unele,  mai ales „ȋn ziua de azi”, sǎ știi care sunt avantajele alǎptǎrii sau sǎ cumperi un sistem de purtare ergonomic, sǎ știi cum decurge un travaliu obișnuit sau cǎ „a ți se rupe apa” nu e un eveniment similar celui „de la Hollywood”, ce ți se potrivește sau vi se potrivește ca familie ȋn creșterea unui omuleț, etc. Informația n-a stricat nimǎnui, cunoașterea e de dorit ȋn balans cu ignoranța. Nu zice nimeni sǎ o iei razna și sǎ te pierzi ȋn detalii și dezbateri legate de fiecare aspect mǎrunt, cǎ, vorba aia, mai ai și altceva de fǎcut, nu ești doar gravidǎ și/sau mamǎ. Dar, ca ȋn orice segment al vieții, instinctul te poate duce numai pȃnǎ la un punct.

T- 3 sǎptǎmȃni și 6 zile

Azi m-a ȋntrebat o vecinǎ dacǎ am gemeni și dacǎ nu mai nasc odatǎ. Vecinii, din pǎcate sau din fericire, nu-i alegi :))))) Cred cǎ oamenii care au gemeni sunt un fel de super-eroi. Idee fainǎ de tatuaj pentru tǎtici de bǎieți. Cred cǎ e bine sǎ ȋmpletești „to do”-urile din vremuri trecute (noi vroiam amȃndoi tatuaje) cu realitǎți prezente.

T- 3 sǎptǎmȃni și 5 zile

Ce trist e sǎ fii pǎrinte și sǎ fii la concurențǎ cu alți pǎrinți legat de cȃnd l-ai convins pe copil sǎ facǎ pipi la olițǎ sau cȃt de repede a ȋnvǎțat cifrele. Pot sǎ ȋnțeleg nevoia de performanțǎ. Dar nu a pǎrinților prin copiii lor, ȋnainte ca ei, pǎrinții sǎ „performeze” la maxim ca pǎrinți (a se citi, oameni iubitori fǎrǎ limite și fǎrǎ condiții, care ȋți dau prima farfurie de mȃncare și ȋn același timp ȋți dau exemplul lor ca oameni curioși, curajoși, demni și faini). Și ce trist e cǎ e plin de grupuri de Facebook unde poți vedea competiția asta. Mǎcar am ȋnvǎțat un joc fain despre culori, pentru copii, de pe un astfel de grup- sunt și bune, uneori, știu!- și abia aștept sǎ aud cum o sǎ zicǎ L. „verde” sau „roșu”. Oare o sǎ zicǎ „l”  ȋn loc de „r”?

T- 3 sǎptǎmȃni și 4 zile

Cȃnd o sǎ creștem mari, o sǎ ȋi povestesc copilului cǎ atunci cȃnd el ȋși pregǎtea venirea pe lume, ȋn Romȃnia aveau loc proteste majore, pașnice, cu un scop demn și important. Și-o sǎ ȋl educǎm sǎ fie un om bun și un revoluționar, dacǎ e nevoie, ori de cȃte ori vede nedreptate ȋn jurul lui. E mare lucru sǎ poți sǎ identifici nedreptatea, dar și mai mare lucru sǎ poți s-o combați. Sper sǎ reușim sǎ ȋl ȋnvǎțǎm asta sau sǎ-l ajutǎm sǎ se auto-educe zilnic ȋn acest sens.

T- 3 sǎptǎmȃni și 3 zile

Numai dacǎ ești gravidǎ poți sǎ nu te simți ciudat dacǎ mǎnȃnci dulciuri și pȃine cu muștar la aceeași masǎ, coși goblen și te uiți la „Bravo, ai stil!”.

T- 3 sǎptǎmȃni și 2 zile

Azi e una din zilele alea cȃnd, ȋn anumite poziții, nici nu mǎ simt gravidǎ. E și soare-afarǎ, ce e drept, deci, s-ar putea sǎ fiu influențatǎ de vreme. E un sentiment super-ciudat. Ȋmi trece cȃnd tre sǎ merg sau sǎ mǎ apropii de ceva și tre sǎ ȋntind mȃinile mult ca sǎ ajung la ce vreau :)) Dar, oricum, zilele bune sunt de apreciat. E 10 februarie, o zi de nota 10 :)) (ce kitchos și zaharos a sunat asta :))!!!) Noi am simțit sarcina asta cu bune și cu rele 🙂 știu sigur fiindcǎ eu deja dacǎ am o zi fǎrǎ dureri ȋmi vine sǎ zburd, iar soțul meu, noaptea, dacǎ mǎ mișc ȋn pat, se trezește și mǎ ȋntreabǎ dacǎ-s ok… indiferent de cȃte ori mǎ mișc. Cred cǎ suntem un cuplu și niște oameni mai buni și mai pregǎtiți pentru a fi pǎrinți și din cauza asta. #teamwork

T- 3 sǎptǎmȃni și 1 zi

La cursul de „nǎscut” am re-descoperit cǎ echipa noastrǎ e cea mai fainǎ. Asta-i la fel ca aia cu „copilul meu e cel mai deștept” :)) Știam asta, dar e bine sǎ ȋți mai aduci aminte. De ce e bine sǎ mergi la cursuri de nǎscut? Fiindcǎ tati știe ce are de fǎcut, știe cum poate ajuta și știe cǎ rolul lui e important și cǎ nu conteazǎ cǎ oamenii din jur mai dau dume proaste despre cum rǎmȃn bǎrbații traumatizați dacǎ participǎ la nașteri. Și fiindcǎ mami descoperǎ ce merge și ce nu merge ȋn cazul ei cȃnd ține cubul de gheațǎ- contracție ȋn mȃnǎ pentru a depǎși durerea. Și fiindcǎ amȃndoi știu cȃnd mergem la spital, cum decurge o naștere, de ce trebuie sǎ fie o experiențǎ bunǎ și care sǎ-ți dea avȃnt ca pǎrinte, nu una care sǎ te traumatizeze.

T- 3 sǎptǎmȃni

Azi am mers 4 kilometri prin soare de iarnǎ. Și-am fǎcut selfie-uri cu mami, tati și burtoiul, am mȃncat ȋmpreunǎ un sufleu de ciocolatǎ cu ȋnghețatǎ, cum ne place nouǎ. Oare ce-o sǎ facǎ L. atunci cȃnd o sǎ iubeascǎ prima datǎ? Oare cum o sǎ fie prima lui zi de școalǎ? Atȃt.

T- 2 sǎptǎmȃni și 6 zile

Mǎ simt pregǎtitǎ. Nu-mi poate lua nimeni zen-ul. Nu mi-e fricǎ, iar dacǎ-mi e puțin teamǎ, e cǎ nu va trece atȃt de repede pe cȃt mi-aș dori, pȃnǎ la momentul cȃnd ne vom ține toți trei ȋn brațe. Parcǎ toatǎ frica de pȃnǎ acum s-a pierdut și mǎ simt super-mami dintr-o datǎ, cu calm și gȃnduri pozitive. Nu știu de la ce vine, dar cred cǎ vine de la conștientizarea faptului cǎ urmeazǎ sǎ aduci un om pe lume. Orice raport sau audit la muncǎ, orice probleme, rate sau conflicte devin neimportante. Clișeu? Posibil. Realitate. Clar!

T- 2 sǎptǎmȃni și 5 zile

De ziua ȋndrǎgostiților,  ȋn loc sǎ te agiți aiurea sau s-o bagi ȋn seamǎ, dacǎ e pȃnǎ-ntr-acolo, recunosc, nu existǎ lucru mai fain decȃt sǎ-ți amintești cǎ sunt oameni cu care te iubești ȋn fiecare zi, cu care stai la masǎ, din instinct parcǎ, cel puțin odatǎ pe zi, indiferent de program, cu care gǎsești bucurie ȋntr-o cafea bǎutǎ ȋmpreunǎ ȋn oraș sau acasǎ și cu care poate un mic dejun e mai fain de o mie de ori decȃt orice cinǎ romanticǎ.

T- 2 sǎptǎmȃni și 4 zile

Sper ca bebeloiul nostru sǎ știe cǎ eu cred cǎ Love is all around de la Wet Wet Wet e melodia care mǎ face sǎ-l ȋntreb dacǎ nu vrea sǎ dansǎm. Oare cum e sǎ dansezi cu fiul tǎu?! Abia aștept. Azi am crezut cǎ o sǎ nasc. Cred cǎ și medicul a crezut asta. Am și șters praful pe la miezul nopții și-am mai pus o pǎturicǎ ȋn landou, ca sǎ fie totul pregǎtit.

T- 2 sǎptǎmȃni și 3 zile

N-am nǎscut. Orice copil ar trebui sǎ aibǎ un frate sau o sorǎ. Oricȃt s-ar bate și s-ar necǎji, la sfȃrșitul zilei un frate sau o sorǎ tot se-aruncǎ-n gol dupǎ tine, dacǎ trebuie. Ȋn plus, familiile mari sunt faine 🙂 nu alea construite cu copii „fǎrǎ numǎr” și „fǎrǎ responsabilitate”.

To be continued…

Ce se coace la cuptor/ȋn burtoi?

„Negresa” mea a ieșit cam „aeratǎ”, dar fiind prima ȋncercare n-o sǎ mǎ auto-mutilez mental prea mult pentru aceastǎ pǎțanie bucǎtǎreascǎ. Cred cǎ m-am și prins care-a fost buba. Rețeta e de aici și e cu niște treburi interesante, cafea, nebunii. N-am pus nuci cǎ nu aveam, ce, era musai?! 🙂

Așa am ȋnvǎțat ieri la curs, iar eu am luat școala ȋn serios, ȋntotdeauna. Ne-a zis cǎ printre activitǎțile pe care le putem face de cȃnd ȋncep semnele travaliului pȃnǎ cȃnd e musai de mers la spital, putem prǎjituri. La mine n-au ȋnceput, adicǎ nu ȋn sensul ǎla ȋn care cronometrǎm ceva, deci, stǎm calmi. Dar am zis cǎ pot prǎjituri și eu ceva sǎ mǎ simt mai bine… chiar dacǎ m-am obosit, evident, iar acum ȋmi vine sǎ-mi dau palme. Dar am negresǎ cu sos de cafea? Am! Mȃine trimit și colegilor de la lucru cǎ nu i-am vǎzut de cam de mult timp și nu cred cǎ mai au dulciuri așa multe „ȋn program” de cȃnd nu merg eu la birou. Bine, recunosc, eu mai gǎtesc una alta, dulce și nedulce, ca sǎ mǎ simt nițel utilǎ de cȃnd burtoiul meu s-a supǎrat și, deși suntem ȋn aceeași echipǎ, el se tot pregǎtește sǎ plece și, cum nu-l las nici ȋn ruptul capului, mǎ mai necǎjește. Așa cǎ stau acasǎ și, printre altele, mai experimentez cu mȃncǎrici și prǎjiturici care nu au zahǎr sau cacao, ci miere și pudrǎ de roșcove, nu au maionezǎ de ouǎ, ci maionezǎ de avocado… și tot așa. Te responsabilizeazǎ un copil, pe bune, chiar și la mȃncare! Sigur cǎ mi-e poftǎ de o pizza și-o s-o și mǎnȃnc, dar pȃnǎ una-alta, am mȃncat o salatǎ de sfeclǎ crudǎ cu un strop de lǎmȃie, ceapǎ, iaurt și brȃnzǎ… nu dau rețete cǎ nu am, doar am amestecat chestii p-acolo.

Cred cǎ toatǎ lumea care vrea un copil ar trebui sǎ meargǎ la cursurile astea de pregǎtire pre- și post-natalǎ și mǎ bucurǎ cǎ eu am opțiunea asta, fiindcǎ, vorbind cu maicǎ-mea, ȋmi dau seama cǎ experiența nașterii poate fi una fainǎ, nu doar dacǎ uitǎm nașterea efectivǎ și ne concentrǎm pe bebeluș, ci dacǎ ne informǎm și muncim ȋn sensul adǎugǎrii de „fainoșag” (e și nașterea asta un fel de ciorbǎ cu de toate prin ea!) la tot procesul de scoatere a unui om din alt om, cȃt și la perioada de dinainte și cea de dupǎ. Ȋn Timișoara cursuri de tipul ǎsta se organizeazǎ și sunt ok, pe ȋncercate, recomandarea mea fiind asta. Ce m-a ȋncȃntat cel mai tare e cǎ:

  1. s-au discutat lucrurile care ne streseazǎ pe toate, dar nu le zice și nu le ȋntreabǎ nimeni (de la șosete groase ȋn picioare cǎ te ia frigul la un moment dat, pȃnǎ la ce ai voie sǎ mȃnȃnci/bei ȋn travaliu- fiindcǎ ai voie și trebuie dacǎ e sǎ și ai energie pentru naștere, nu sǎ te gȃndești doar la confortul asistentelor-, sau dacǎ o sǎ mai iasǎ și alte chestii din corpul tǎu cȃnd tot ȋmpingi bebelușul și cum se gestioneazǎ „treaba” asta – ȋn cazul meu, bebeloiul- sǎ iasǎ, cum numǎrǎm, ce numǎrǎm, cum ȋncepe, cȃnd pornim spre spital, cum aratǎ dopul gelatinos, etc etc etc). Informația e sfȃntǎ, nu ȋncape ȋndoialǎ!
  2. a fost secțiune pentru tǎtici, cu ce pot face, cum pot ajuta. Și au fost mulți tǎtici la curs. M-a bucurat asta fiindcǎ ȋn ultima perioadǎ ȋncepusem sǎ cred cǎ sunt cine știe ce tiranǎ fiindcǎ noi plǎnuim sǎ naștem ȋmpreunǎ și parcǎ multǎ lume mǎ facea pe mine sǎ mǎ simt responsabilǎ cǎ ȋl pun sǎ treacǎ prin asta sau cǎ destul de multǎ lume considerǎ cǎ poate nu-i o idee bunǎ sǎ fie și tati acolo, cǎ mai bine altcineva care are și experiența nașterii sau a deținerii unei p…e- mama, sora, prietena, ceea ce e absolut ok, era lume și cu mama, sora, prietena ca partener de naștere-, cǎ viața din dormitor nu va mai fi la fel, cǎ aia, cǎ ailaltǎ. Nu am ȋnțeles niciodatǎ de ce tati intrǎ ȋn peisaj pe drumul spre spital și cȃnd mami primește copilul ȋn salon, ȋnfǎșat și curǎțat, ca-n filme. Nu ia nimeni ȋn considerare cǎ unii tați vor sǎ FIE ACOLO. Exclud aici oamenii care leșinǎ cȃnd vǎd ace, sȃnge, etc, ei mai bine șed pe hol și așteaptǎ. O sǎ ȋncerc sǎ fiu logicǎ: ȋn mintea mea și-a noastrǎ, orice pǎrinte, mamǎ sau tatǎ, ar fi nebun sǎ nu vrea sǎ ȋși ia copilul ȋn brațe ȋn secunda doi, dacǎ se poate, o fi n-o fi ȋn pǎturǎ de puf de pui de panda cȃnd ȋl ia, dar e prima secundǎ din viața lui și e doar una, ar fi nasol de ratat; dacǎ facem un copil si plǎnuim sǎ ȋl ștergem la cur și sǎ ȋl liniștim din urlat amȃndoi, crecǎ nu e bai cǎ tati o ține de mȃnǎ pe mami cȃnd urlǎ și ea, dacǎ e sǎ urle, ca sǎ-l aducǎ pe lume; cred cǎ dacǎ ajungi la nivelul ǎsta de intimitate, lucrurile vor merge doar spre mai bine apoi, nu tre sǎ te stresezi decȃt cu disconfortul vaginal de dupǎ naștere și posibilitatea cǎ va trebui sǎ ai un lubrifiant prin preajmǎ, altfel nu crecǎ nu mai vrea omul ǎla sǎ se culce cu tine doar fiindcǎ a fost acolo cȃnd ai nǎscut (și nu, nu se uitǎ-n p…a ta cȃnd naști, serios, e ocupat sǎ te ținǎ de vorbǎ și de mȃnǎ și sǎ cronometreze contracții sau sǎ fie lȃngǎ tine cȃnd te ridici din pat, cǎ poate ȋl preferi pe el, nu o asistentǎ). Bine, toate astea depind și de ce tip de relație ai cu omul ǎla mult ȋnainte de conceperea unui copil, atȃt ca nivel de intimitate, cȃt și ca „parteneriat”. Ține și asta, cred eu, de niște treburi cu rolurile bǎrbatului și femeii (aia monolitici, care au toți aceleași experiențe, dorințe, trecuturi și viitoruri), ȋn societǎțile patriarhale, ȋntr-o cǎsnicie, ȋn baza unor funcții biologice care au naturalizat apoi și anumite abilitǎți ca fiind exclusiv feminine sau masculine și presupunȃnd cǎ bebelușul e rodul cǎsǎtoriei, vorba aia. Nu e locul aci pentru analize feministe, dar pȃnǎ una alta, dacǎ e sǎ deconstruim rolurile alea tradiționale de pǎrinți, tǎtici și mǎmici, numǎrați-mǎ și pe mine, numǎrați-ne și pe noi. Nu zice nimeni sǎ alǎpteze tatǎl (o fi și ǎsta un deziderat radicalist și cyborg-ist ȋn feminism, dar ne-nțelegem, nu?! Contactul skin on skin, de exemplu, e ȋn mod clar necesar și de dorit, sǎ aibǎ loc cȃt de mult cu ambii pǎrinți.
  3. nu s-a pus problema femeilor mai femei fiindcǎ nasc natural și „simt” nașterea, ceea ce mi se pare o prostie. Sigur cǎ pot fi un milion de pǎreri despre cezariana „la cerere”, fie ea „la cald” sau „la rece”, și un alt milion de pǎreri despre travaliul natural dus la extreme, fǎrǎ epiziotomie chiar dacǎ e cazul (ce e drept, la noi se cam exagereazǎ cu asta), fǎrǎ epiduralǎ, chiar și „continuǎ” și mai slabǎ, nu aia care te anesteziazǎ de tot, bla bla bla. La fel, un milion de pǎreri despre recuperare ȋn ambele cazuri. Ȋn loc sǎ ne bucurǎm cǎ avem opțiuni și cǎ, așa cum putem și cȃt ne duce capul, fiecare alege ce vrea și, mai ales, ce poate, mǎ bucur de orice circumstanțǎ unde nu a trebuit sǎ aud ce nasol e dacǎ ai altǎ opțiune sau dacǎ doar te informezi și nu ai luat ȋncǎ o decizie, sau dacǎ nu știi pur și simplu ce și cum vrei sǎ faci. Refuz sǎ cred cǎ e vreo mamǎ pe lume care ar lua o decizie, cu bunǎ științǎ, care sǎ facǎ rǎu copilului sau ei ȋnsǎși (depinde acum care e procentul de „sacrificiu” al binelui de sine ȋn raport cu binele copilului și cine poate stabili care e raportul perfect, dar asta e iar o discuție fǎrǎ sens, pǎrerea mea). Și, ȋn consecințǎ, refuz sǎ iau parte la toatǎ stigmatizarea asta cu femeile mai femei, cu stigma lor de femele, care nasc natural, ca animalele, versus femeile moderne care nasc cu cezarianǎ, cu stigma lor de mame denaturate care ȋși priveazǎ copilul de beneficiile nașterii naturale pentru confortul propriu (asta cu confortul e o varzǎ oricum, fiindcǎ orice confort ai avea ȋn momentul ǎla, compenseazǎ disconfortul de la recuperare, asta e sigur). Potato, potato, cǎrucior sau sistem de purtare, alǎptat exclusiv sau adǎugat lapte praf, tomato, tomato, cum ziceam mai demult, sarcina, nașterea și mǎmicia au devenit, din ce vǎd eu, nu cred cǎ au fost așa tot timpul, o zonǎ de rǎzboi unde ȋn mod constant sunt tabere opuse care lupǎ, ironic, pentru același lucru (sper!): binele copilului.

Concluzia: coaceți o negresǎ cu sos de cafea și pregatiți-vǎ sǎ nașteti!