Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a șasea

T+ 15 zile

Ȋn Romȃnia, dacǎ ești cǎsǎtorit, dar ai nume de familie diferite, din motivele proprii și personale, la eliberarea certificatului copilului celor doi… inculpați… ești tratat și trebuie sǎ urmezi exact „procedurile” specifice cuplurilor necǎsǎtorite. Fiindcǎ „așa e legea”. Desigur, niciun funcționar nu-ți poate indica exact legea respectivǎ. Și fiindcǎ așa zice funcționarul respectiv, fiindcǎ,  ȋn epoca internetului și tehnologizǎrii, aceastǎ informație utilǎ cuplurilor, din ce ȋn ce mai multe, care nu se-aruncǎ unul ȋn numele altuia de familie, nu e disponibilǎ pe site-ul Primǎriilor, ci o afli doar cȃnd te duci sǎ depui dosarul de ȋnregistrare a nou-nǎscutului și afli cǎ tre s-o iei de la capǎt cǎ „ești la altǎ categorie”… una liminalǎ, nici necǎsǎtorit, dar parcǎ nici cǎsǎtorit tocmai ca la carte. Specialule! Specialo! Iar dacǎ nu ai cu cine sǎ lași copilul ca sǎ te duci sǎ „ȋl declari”, ȋn cuplu, n-ai decȃ sǎ ȋl iei cu tine, la cȃteva zile (cǎ doar ai nevoie de certificat de naștere pentru medic de familie, pediatru, etc, nu?!), ȋn marea de oameni de la Evidența Persoanelor… unde nu existǎ spații speciale „Mama și Copilul”.  Oare nu se ȋncalcǎ niște legi, pentru aplicarea altor legi, ȋn situația asta?! Spune multe despre noi, ca nație, ca mod de a instituționaliza cǎsǎtoria ȋn cel mai „tradițional” fel posibil (ce sǎ mai zicem de parteneriat civil sau cǎsǎtorii ȋntre persoane de același sex!? Oare „acolo” cum se declarǎ nou-nǎscuții, eh?!)

T+ 16 zile

Bebelușii se sperie dacǎ ȋi trezești brusc din somn și le provoci durere (cum ar fi, printr-un vaccin). Iar apoi au coșmaruri și nu se lasǎ pe ei ȋnșiși sǎ adoarmǎ de frica unei noi dureri. Ȋs deștepți ei, așa. Fapt observat și documentat.

T+ 17 zile

Bebelușilor le place apa. Dacǎ ȋi speli cu drag și dragoste, nu ca la spital, la program și cu proceduri. Sau dacǎ nu ȋi traumatizezi la botez cu scufundat ȋn apǎ. Se sperie și dezvoltǎ anxietǎți legate de apǎ, iar asta nu e lucru mǎrunt. Deci, have a talk with your priest despre asta dacǎ treceți prin acest ritual. I know I will.

T+ 18 zile

Oamenii care vin ȋn vizitǎ la bebeluși și mǎmici proaspete ar trebui, pe bune, sǎ: 1. nu se ȋnghesuie sǎ vinǎ nici primii, nici ȋn prima zi; 2. sǎ aducǎ ceva de mȃncare; 3. sǎ nu uite sǎ plece fǎrǎ sǎ le dea pǎrinții sau bebelușul indicii ȋn acest sens.

T+ 19 zile

Dacǎ ți-a purtat cineva evidența sau ți-a dat duma despre ce noroc a avut cǎ n-ai fost „pe stop” 9 luni, n-ai decȃt sǎ ȋi spui sǎ „google-uie” cuvȃntul „lohii” și sǎ se minuneze și sǎ tacǎ. Printre alte lucruri pentru care poți fi doar semi-pregǎtitǎ ca proaspǎtǎ mǎmicǎ, se numǎrǎ și acestea. Mai sunt.

T+ 20 de zile

Bebelușii cresc vǎzȃnd cu ochii, pe bune!!! Și cȃteodatǎ te strȃng de mȃnǎ cu forțǎ, chiar dacǎ nu te vǎd ei bine. Dar, te știu. Te știu și te aud. Știu ei vocea aia a ta, au auzit-o dintotdeauna. Și se simt cel mai ȋn siguranțǎ pe pielea caldǎ a mamei, preferabil ȋntr-un wrap (pentru ȋnceput, iar apoi orice sistem de purtare ergonomic), imitȃnd poziția din burtoi. Babywearing is important! Și s-a dovedit științific cǎ dacǎ e purtat, un copilaș e mai fericit, se simte mai ȋn siguranțǎ, fizic ȋi priește cǎldura corpului mamei, și, deci, plȃnge mai puțin. Ar mai fi și iluzia/ideea celui de-al patrulea trimestru de sarcinǎ, la care „purtatul” se pare cǎ ajutǎ.

T+ 21 de zile

Știi cǎ ești o mamǎ care alǎpteazǎ cȃnd oricine vorbește lejer, oriunde și oricȃnd, despre sȃnii tǎi și laptele care curge din ei, cam cum vorbeau mai demult, cȃnd erai gravidǎ, epoca aceea demult apusǎ, despre putza ta. Iar tu n-ai nicio treabǎ, chiar dacǎ, odatǎ, erai pudicǎ de felul tǎu.

T+ 22 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd ești dispusǎ sǎ crapi de sete deși paharul cu apǎ e ȋn raza vizualǎ, dar nu e ȋn raza de acțiune a mȃinii libere, cealaltǎ fiind ocupatǎ, ȋmpreunǎ cu, dealtfel, tot corpul, sǎ apere somnul de bebeluș de monștrii care s-ar putea nǎpusti asupra lui dacǎ nu l-ai ține de mȃnuța cu care a reușit sǎ ȋți prindǎ strȃns un deget cȃnd a ațipit.

T+ 23 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd ai „free pass” la pupat mȃnuțe, piciorușe și, mai ales, obrǎjori de copil dolofan, oricȃnd 🙂 Doar tu l-ai fǎcut, dacǎ p-ǎsta nu-l poți pupa, atunci pe care?! Desigur, restul lumii poate considera cǎ ȋn jurul acestor obrǎjori, mȃnuțe și piciorușe e un gard de sȃrmǎ ghimpatǎ și ar trebui sǎ se poarte ca atare.

T+ 24 de zile

Știi cǎ ești mamǎ cȃnd nu știi sǎ cȃnți deloc, dar absolut de loc, ȋnsǎ copilului ȋi ții concerte ȋntregi din bine-cunoscutul „Un elefant” (cu variațiuni de tot soiul) sau din… Holograf :)) Nu cred cǎ are cine ce sǎ judece aici, da?! :))

Cel mai fain lucru de pe planetǎ atunci cȃnd familia e „proaspǎtǎ” sunt plimbǎrile pe-afarǎ, la soare, ȋn trei. Totul, de fapt, e mai fain ȋn trei. Și trebuie sǎ contribuie toatǎ lumea la trio-ul fantastic. Dar, și la combinații de doi cȃte doi, musai! Sunt la fel de importante pentru sǎnǎtate și dezvoltare și menținere fizicǎ și psihicǎ a tuturor celor implicați, zic eu.

T+ 25 de zile

Știi cǎ ești mamǎ dacǎ ȋntr-un moment de disperare legatǎ de așa-zișii „colici” (care sunt doar un nume pentru chinurile unui copil dealtfel sǎnǎtos de a se adapta, ȋndeosebi de a-și adapta sistemul digestiv, la viața ȋnafara uterului, cǎ tot veni vorba!) ȋncerci și sunetele albe de la aspirator. Se știe cǎ sunetele albe pot sǎ ajute, dar cu ocazia asta poți sǎ și faci curat, eh! Oricum, nimeni nu știe ce sunt exact sau cum sǎ-i defineascǎ, dar de la vecina Viorica la medicii cu care intri ȋn contact, toți au cȃte un remediu pentru ei. Poți sǎ ai și tu unul acum.

T+ 26 de zile

Cȃnd bebelușul tǎu are trei sǎptǎmȃni existǎ posibilitatea ca tu sǎ fii „dat jos” toate kilogramele „puse” ȋn sarcinǎ. Din unele puncte de vedere poate cǎ e bine, din altele cu siguranțǎ e rǎu. Zic doar cum stau lucrurile. Cred cǎ o condiție sine qua non a acestei situații e sǎ alǎptezi exclusiv și la cerere (dacǎ excludem boli sau alte probleme) și fǎrǎ sǎ ȋți pese de ce zic unii sau alții, indiferent cǎ te susțin (un pic cam prea agresiv) sau te judecǎ (un pic cam prea agresiv), cǎ o faci sub nasul lor sau ȋntr-un colț (aici e și o chestiune de nevoie și una de confort).

892b387d07bfa239aff43c1d5ea86897

Tot cȃnd bebelușul tǎu are trei sǎptǎmȃni existǎ posibilitatea sǎ ȋți dai seama, fiindcǎ asta nu se ȋntȃmplǎ dintr-o datǎ, ci treptat (pǎrerea mea!), printre reprize de nesomn, cǎ poți iubi necondiționat, fǎrǎ vreo limitǎ, un om, fǎrǎ ca el sǎ ȋți ofere ȋn schimb, cel puțin pȃnǎ la un moment dat, decȃt zȃmbete ȋn somn și scutece… ȋn cascadǎ.

Reclame

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a cincea

T+ douǎ zile

Dacǎ ai un impuls de șters praful la miezul nopții, uneori, mai apoi, ȋncep contracțiile dureroase…  ȋncǎ neregulate, dar existente, le contorizezi, faci duș, trezești consortul și așteptați… iar apoi adormiți, fiindcǎ ele ȋnceteazǎ. Sigur cǎ bebeloiul e mai jos grație acestor pǎțanii nocturne, sǎ le spunem, mai ales dacǎ ai fǎcut exerciții de respirație și cu mingea, pe toatǎ perioada lor de aproape douǎ ore. Nu pot spune de destule ori cȃt de important e sǎ fii pregǎtitǎ pentru o naștere, mental și fizic, cu tehnici de relaxare și de „ajutare” a bebelușului. Eu am ȋnvǎțat asta de la Ramona, care, și-acum ȋmi scrie sǎ mǎ  ȋntrebe cum rezist, ce fac, sau sǎ-mi dea sfaturi suplimentare. E mare lucru sǎ gǎsești astfel de oameni.

Stare de spirit: precarǎ. Au ȋnceput sǎ curgǎ telefonic opiniile vehemente despre nașterea dupǎ termen, necesitatea cezarienei, etc. Am  ȋnceput sǎ mǎ ȋntreb ce-o fi cu bebelușul ǎsta atȃt de grǎbit pȃnǎ acum și atȃt de lipsit de dorința de a ne cunoaște… adevǎrul e cǎ nu e bine nici sǎ-ți „ridici” tu singurǎ așteptǎrile legate de sarcinǎ și naștere, fiindcǎ pǎțești ca mine- stai ȋn casǎ trei luni, așteptȃnd, nerǎbdǎtoare, și nici nu vine mǎrțișorul bebeluș cȃnd ți-ai imaginat tu, iar apoi te-apucǎ panica și ȋntristarea. Oare dacǎ bebelușul are urechea clǎpǎugǎ sau o alunițǎ mare pe fațǎ, cum o sǎ gestionǎm situația asta, o corectǎm medical sau o acceptǎm și ȋl educǎm sǎ o accepte și el ca pe un semn al unicitǎții lui?

T+ 3 zile

Nici prin cap nu mi-ar fi trecut cǎ de Ziua Mamei 🙂 nu o sǎ fiu mǎmicǎ pe bune anul acesta. Oare bebeloiul meu nu vrea sǎ vinǎ la Mami Drag și la Tati Drag ȋn brațe? Am experimentat, ȋnsǎ, procesul magnific de invaziv și neplǎcut de decolare a membranelor, care funcționeazǎ la unele femei, iar la altele nu, ca tehnicǎ de inducere/”grǎbire” a travaliului (despre inducerea travaliului, motive și tehnici, aici http://www.totuldespremame.ro/sarcina/nasterea/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-inducerea-travaliului). La mine nu a funcționat 😦 Mai așteptǎm. Am reușit, totuși,  ȋn 10 zile, sǎ ajung la dilatație de 4 cm, deci, omulețul ar da semne cǎ vrea sǎ vinǎ, dar nu e hotǎrȃt complet. Lipsa somnului, cȃrceii nocturni și durerile de oase și de burtoi ȋși spun cuvȃntul și nu mai ești sigurǎ cǎ raționezi, dar mǎcar știi cǎ faci bine ce faci cȃnd ți-aduce aminte medicul cǎ ești curajoasǎ și cǎ te-ai adus singurǎ aproape de naștere,  ȋntr-un mod frumos și benefic pentru bebeloiul tǎu, iar restul e can can.

Note to self: sǎ educǎm copilul astfel ȋncȃt sǎ accepte variante diferite asupra aceleiași chestiuni, sǎ nu fie un adept/ ȋndoctrinat al unilateralismului sau perspectivelor unice asupra vieții. Un exemplu ar fi faptul cǎ el va ȋnvǎța cǎ existǎ familii cu pǎrinți de tip „mami” și „tati”, cu pǎrinți de tip „mami” și „mami” sau „tati” și „tati”, sau monoparentale, cu pǎrinți de tip „mami” sau de tip „tati”, sau poate chiar cu „pǎrinți” de tip „bunica” și bunicul”, cu copii nǎscuți „ȋn familie” sau adoptați „ȋn familie”. Familia lui va fi locul fizic și psihic unde va primi iubire necondiționatǎ, susținere nelimitatǎ și ȋndrumare informatǎ. Asta ar trebui sǎ fie definiția unei familii, nu sexul pǎrinților sau numǎrul lor, cum predicǎ (sic!) unii/unele.

T+ 4 zile

Un pic de somn, omleta la 5 dimineața, un masaj la picioare, un soț care-ți zice cǎ ești viteazǎ non-stop, o felie de cheesecake și un corn cu ciocolatǎ fac diferența ȋntre precaritatea stǎrii de spirit și reȋntoarcerea la optimism și entuziasm. Fie ce-o fi, ȋn curȃnd ne ținem toți trei ȋn brațe… cȃt mai poate dura?

T+ 5 zile

Din ziua aceasta groaznicǎ și minunatǎ ȋn același timp ALEG sǎ ȋmi amintesc și sǎ țin cu mine, ȋntotdeauna, momentul ȋn care l-am auzit plȃngȃnd și mi l-au lipit de obraz, preț de cȃteva secunde, momente ȋn care el s-a liniștit și a tǎcut, iar mie au ȋnceput sǎ ȋmi curgǎ lacrimi. Restul zilei mi-l voi aminti cȃndva și pe blog, nu acum, ȋnsǎ.

T+ 6 zile

Fie ce-o fi, mǎ ridic din pat, iar copilul meu va fi alǎptat. Suntem toți trei, doi ȋnvǎțǎm sǎ devenim pǎrinți, iar al treilea ȋnvațǎ sǎ fie om.

T+ 7 zile

Bebelușii zȃmbesc ȋn somn, doar ȋn somn. Și poți știi dacǎ ȋi hrǎnești suficient numǎrȃnd scutecele murdare. Adicǎ, nu e destul sǎ le schimbi, tre sǎ fii și atent ce și cȃt e ȋn ele și de cȃte ori le-ai schimbat.

T+ 8 zile

Am ajuns la casa noastrǎ toți trei. Am plȃns la prima bǎițǎ toți trei. Am fost puțin stresați toți trei. La finalul zilei, concluzia a fost „Hai sǎ ne iertǎm unul pe altul și sǎ-l rugǎm și pe el sǎ ne ierte cǎ nu știm tot ce trebuie sǎ facem, dar facem orice ca sǎ-i fie bine!”.

T+ 9 zile

Cel mai nasol lucru pe care-l pot face pǎrinții proaspeți e sǎ-și diagnosticheze ȋn grabǎ copilul „de pe net” la fiecare plȃns sau mișcare mai ciudatǎ. E bine sǎ vezi semnele problemelor, dar e bine și sǎ nu le vezi acolo unde chiar nu-s.

T+ 10 zile

Alǎptez exclusiv, ceea ce mǎ face sǎ mǎ simt supererou și mǎ face sǎ plȃng ȋn același timp 🙂

Dacǎ mǎ mai ȋntreabǎ cineva cȃnd e botezul, mǎ ȋmpușc. Ce botez? Botezul, așa cum ȋl gȃndim noi, acum, e o nebunie pentru copilul care oricum nu ȋnțelege nimic și un chin pentru pǎrinții și-așa obosiți. Așa cǎ nu, nu existǎ „botezul”, ci doar botezul, scurt, intim și mic. Avem vreme e party-uri mai ȋncolo, zic.

T+ 11 zile

Copilul tǎu o sǎ se cace și pișe pe tine. Pe bune. Mai ales dacǎ ai un bǎiețel c-o fȃntȃnǎ artezianǎ ȋntre picioare. Dar, o sǎ rȃzi de asta. Dacǎ ești pǎrinte proaspǎt, nu-ți mai trebe iarbǎ, stai cȃteodatǎ ȋn pat și te-apucǎ rȃsul, fǎrǎ oprire, cel mai probabil și ideal, ȋn doi… de obosealǎ. Mǎcar ai rȃs bine și mai reziști un pic.

T+ 12 zile

Bebelușii suferǎ de pusee de creștere cȃnd ȋți vine sǎ te urci pe pereți, ȋncepi sǎ ȋnțelegi oamenii care hrǎnesc omuleții cu lapte praf și care zic cǎ nu e musai sǎ-i iei ȋn brațe tot timpul cȃnd plȃng… NOT. Nu, nu-i ȋnțelegi.

Dacǎ adoarme copilul juma de orǎ: a) faci un duș lung și te simți ca-n concediu; b) mǎnȃnci o masǎ copioasǎ pregǎtitǎ, desigur, de altcineva și te simți ca-n oraș vineri seara dupǎ lucru; c) dormi ca o vǎcuțǎ și te simți ca-n week-end, dupǎ o sǎptǎmȃnǎ de lucru; d) duș scurt, sandwich pe repede-nainte și un pui de „somn” de 10 minute, iar ȋntre ele faci și sport alergȃnd prin casǎ.

T+ 13 zile

Mami dǎ lapte bebelușului, tati ȋi dǎ mȃncare lu’ mami. Full circle. Dimineața ȋntre 5 și 6 se servește un capuccino și se aduc ofrande zeilor pentru cǎ s-a supraviețuit ȋncǎ unei nopți. Nu, nu tre sǎ ții regim dacǎ alǎptezi, ci trebuie sǎ mǎnȃnci „bine” și „cu cap”.

T+ 14 zile

Pielea de bebeluș miroase atȃt de fain ȋncȃt uneori ȋți vine sǎ ȋți inspiri copilul, la propriu. Sper, totuși, sǎ ȋl inspirǎm doar la figurat.

03d3a9dad316f247e7053ea1e95cbf45

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a patra

T- 3 zile

Ȋn noaptea de dinainte sǎ nasc (sau așa credeam eu), am ațipit de pe la 1 pȃnǎ pe la 3 și de la 7 și ceva la 8 și ceva dimineața. Ȋn rest, am contemplat chestiuni legate de ciocnirea civilizațiilor cezarienei (cu variațiunile ei, „la cald” sau „la rece”, „de urgențǎ” sau „programatǎ”) și nașterii vaginale (cu variațiunile ei, „indusǎ” sau nu, cu anestezie sau nu), la termen, ȋnainte de termen sau dupǎ termen, cu adepții și fanaticii lor, iar „filmele” mele sunt inutile ȋn acest context, iar eu trebuie sǎ mǎ concentrez pe corpul și mintea mea, pe faptul cǎ oricum aș ajung sǎ-l țin ȋn brațe, tot atȃt de mult ȋl voi iubi. Ȋn plus, mie cel mai fricǎ mi-e de mǎsurarea dilatației (mǎ terminǎ psihic faptul cǎ medicina nu a evoluat astfel ȋncȃt sǎ nu se mai facǎ manual acest lucru) și de epiziotomie. Astfel cǎ, travaliul, nu e pe lista e prime griji, deci, mǎ pot relaxa și concentra pe el, fǎrǎ presiune :)) Așa cǎ m-am concentrat pe și chinuit cu ce se ȋntȃmpla ȋn momentul respectiv: dureri ale oaselor de sub burtoi pȃnǎ ȋn vȃrful degetelor. Mai mari decȃt cele cu care eram obișnuitǎ. Atȃt de mari cǎ mergeam prin casǎ ținȃndu-mǎ de pereți. M-am bucurat la contracțiile rare, dar reale. Și am fǎcut un duș cald, lung, pe la 4 dimineața. Ȋn rest, am mai șters niște praf care mi se vedea pe o placǎ de sticlǎ ȋn lumina becurilor de pe stradǎ (da, eram obsedatǎ de curǎțenie și ȋnainte, dar „nesting-ul” și statul acasǎ ȋn concediu medical m-au transformat ȋntr-un monstruleț al curǎțeniei- cum am mai spus, sunt blȃndǎ cu mine și nu mǎ judec pentru asta, fiindcǎ e printre puținele lucruri pe care le-am putut controla timp de cȃteva luni). Și am stat mult pe mingea de gimnasticǎ, singurul loc ȋn care oasele pǎreau sǎ se lipeascǎ la loc dupǎ ce s-au „rupt” și sǎ diminueze astfel durerea care aproape mǎ punea ȋn genunchi dacǎ ȋncercam sǎ stau ȋn pat și sǎ mǎ ridic sau dacǎ nu mǎ mișcam cȃt de cȃt. Cǎ exista deja o dilatație de 2-3 cm știam deja de o zi, cǎ mǎ durea spatele iar știam și simțeam crunt, cǎ dacǎ nu mergeam la budǎ o orǎ-douǎ simțeam cǎ pleznesc, era clar. Și nimic, niciun semn clar cǎ mǎ pot duce spre spital sǎ mǎ ȋntȃlnesc cu Luca.

Spre dimineațǎ, dupǎ un plȃns scurt lȃngǎ tati, care se trezise și el, am adormit un pic. Ȋntre timp ȋmi rǎspunsese la e-mail, Ramona, „profa” de la cursul de nașteri, cǎreia ȋi cerusem sfaturi. O sǎ ȋi mulțumesc veșnic cǎ mi-a scris toatǎ dimineața și m-au ajutat mult extra-sfaturile, fațǎ de ceea ce deja știam. Cred cǎ și cu ajutorul ei am „grǎbit” puțin lucrurile și s-a dus și dopul gelatinos, dar și durerile, fiindcǎ, probabil, mǎrțișorul nostru, s-a poziționat și mai bine pentru startul drumului spre noi. Ȋncet, dar sigur, hai cǎ putem. Prietenele pe care le țineam la curent cu stadiul „problemei” scriau mesaje de ȋncurajare și tati mi-a adus un corn cu ciocolatǎ și un capuccino la micul dejun. Și-așa, ȋncet, ȋncet, am redevenit ȋncrezǎtoare cǎ oricum deja sunt o mamǎ bunǎ și puternicǎ, nu tre sǎ mǎ dau cu capul de pereți cǎ nu nasc mai repede, mai ușor sau dupǎ o sarcinǎ mai simplǎ.

Ziua a continuat cu contracții slabe (ȋn opinia mea, de om relativ rezistent la durere, cred). Și nu am nǎscut, dar am dormit 8 ore, ceea ce e nemaiȋntȃlnit de multǎ vreme la mine. Poate mȃine.

 

T- 2 zile

Dacǎ mai aud un om care ȋmi zice cǎ va fi bine fiindcǎ femeile nasc de mii de ani, o sǎ ȋl/o sufoc cu burtoiul, fǎrǎ remușcǎri, ȋn timp ce ȋi explic cǎ eu nici n-am trǎit mii de ani, nici n-am nǎscut, nici nu-s decȃt o femeie, aici și acum, cu experiențele și simțirile mele unice, nu acea „femeie” monoliticǎ și atemporalǎ, fǎrǎ identitate, pe care oricine are chef ȋși proiecteazǎ ideile și la care mǎ duce gȃndul cȃnd aud astfel de aberații generalizatoare. Familia noastrǎ e compusǎ din: Mami drag, Tati drag și Luca mic. Așa ne zicem noi de cȃnd am aflat cǎ suntem trei. Luca e ȋncǎ ȋn burtoi și totul e bine ȋn jurul nostru și ȋn interiorul nostru. Mai așteptǎm și facem exerciții ȋn continuare.

 

T- o zi

Ȋn Romȃnia, din pǎcate, chiar și-acolo unde petreci mare parte a travaliului plimbȃndu-te, pe minge sau utilizȃnd tot soiul de recuzitǎ care sǎ te ajute sǎ ajuți bebelușul sǎ „coboare” și sǎ te ajuți sǎ „ȋi deschizi porțile” :)), la final tot pe „tronul” ǎla de nașteri, cu cracii-n sus, ajungi. Deși, dacǎ citești mult, afli cǎ nu e cea mai bunǎ soluție pentru mǎmicǎ sau proces, dar, asta e, lucrǎm cu ce-avem. Cȃnd vezi „tronul” de nașteri de douǎ ori ȋntr-o sǎptǎmȃnǎ, iar dupǎ ce-a de-a doua oarǎ pleci la plimbare, cu mersul și corpul greoi, dar pe picioarele tale, sub soare de primǎvarǎ, mȃncȃnd o plǎcintǎ din mers, nu te mai rogi sǎ se ȋntȃmple nimic deosebit, ci-ți vezi de treabǎ și faci o tocǎnițǎ și ceva dulce. Mǎcar sǎ mȃncǎm, dacǎ de nǎscut nu naștem.

Q: Cȃte luni aveți? A: Toate! 🙂

 

T (zero)

Q: Te-am sunat/ Ți-am scris sǎ vǎd dacǎ ai nǎscut.

A: Da, am nǎscut și n-am zis nimic nimǎnui despre acest eveniment de la finalul unei sarcini pe care nu am ascuns-o, de care ne-am entuziasmat public, etc. Mda.

S-a demonstrat științific cǎ existǎ posibilitatea ca oamenii nǎscuți dupǎ sǎptǎmȃna 40 sǎ aibǎ capacitǎți cognitive mai mari decȃt cei nǎscuți ȋnainte de termen. De-aia nu nasc, cǎ-s hotǎrȃtǎ sǎ nasc un geniu, da?!

Sper sǎ nu fie valabilǎ și partea a doua, aia cu capacitǎțile fizice potențial reduse.

 

T+ o zi

Poate azi. Pȃnǎ atunci, calciu, plimbǎri lente și lungi și informǎri despre „eficientizarea” somnului bebelușilor. Al nostru e irelevant acum :)) Știați cǎ bǎieții sunt mai predispuși la pavor nocturn? Ufff!

17098389_1471185749566704_2900409714615858570_n

 

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a treia

T- o sǎptǎmȃnǎ

Aplicațiile de pe smartfoane pentru mǎsurarea și numǎrarea contracțiilor sunt utile. Eu folosesc Labor Signs. Și apa e utilǎ. Mi-am adus aminte cǎ am plȃns odatǎ, acum cȃteva luni, cǎ nu mai era apǎ ȋn casǎ. E important sǎ ai apǎ cȃnd ești gravidǎ, fiindcǎ ești ca o gurǎ de chiuvetǎ care cere apǎ multǎ, multǎ, multǎ. Oare o sǎ merg ca o balenǎ ȋmpiedicatǎ și dupǎ ce nasc?

T- 6 zile

E mare lucru sǎ reușești sǎ rǎmȃi ȋntreg/ȋntreagǎ la cap cȃnd te-apuci de mǎmicit/tǎticit.  Mai ales ȋn zilele noastre. Fiindcǎ de la clasicul „o sǎ-ți vinǎ natural totul, de la naștere, la alǎptare, la alimentație și educație” (ceea ce nu prea cred, faza cu naturalul, decȃt ȋn combinație cu nițica pregǎtire „tehnicǎ”, aș zice eu), pe care ȋl mai auzi din cȃnd ȋn cȃnd, tu ești aruncat direct ȋn „ciocnirea civilizațiilor” (cine a trecut pe la Științe Politice a prins glumița mea de tocilarǎ) mǎmicitului/tǎticitului. Și orice-ai face, dacǎ nu te identifici clar cu o civilizație sau combini „practici” de la mai multe, ai ȋncurcat-o. La fel cum ai ȋncurcat-o orice-ai face, fiindcǎ o sǎ fie alții care fac altfel. Și-așa apar ȋndoieli, presiuni, nebunie. Da’, oare, nu o sǎ știi tu exact dacǎ ai fǎcut bine ce-ai fǎcut cȃnd copilul tǎu o fi mare și pregǎtit sǎ aibǎ proprii copii? Și-o sǎ vezi atunci ce-a luat de la tine și ce nu, cu judecata datǎ de experiența lui de viațǎ (la care ai contribuit, nu-i așa?!).  Ȋnainte, așadar, cu mǎmicitul. Mai ușor cu ȋndoielile! Și cu luptele de stradǎ pro și contra vaccin/alǎptare/diversificare/purtare/suzeta/ȋncǎlțare/ȋmbǎiere/etc.

T- 5 zile

Cȃnd stai cu burtoiul la soare parcǎ se-adunǎ energii din toate pǎrțile și te iau pe sus. Și parcǎ crește și el odatǎ cu caldura și energiile. E ceva cu fizicǎ ȋn procesul ǎsta, cu siguranțǎ.  Oare e mai rǎu sǎ nu dormi noaptea de gravidǎ ce ești sau de mamǎ proaspǎtǎ ce ești? Eu cȃnd aflu rǎspunsul la ȋntrebarea asta?

Oare copilul va fi mȃncacios și puternic ca mǎ-sa și tac-su? Sau doar revoluționar ca mǎ-sa și harnic ca tac-su? Sau de toate? Sau niciuna? Oare o sǎ fie fizician sau astrolog- sǎ descopere o stea? Oare… Oare… Oare…?

Ceva gustos cȃnd ȋn frigider mai apare doar un dovlecel rǎtǎcit și niște parmezan: pilaf de orez cu dovlecel- ulei de mǎsline, dovlecel, boabe de orez, sare, piper, toate-ntr-o tigaie, plus oleacǎ de apǎ și nițel busuioc. La final am stropit cu niște zeamǎ de la o lǎmȃie și am ras niște parmezan.

T- 4 zile

Mǎrțișorul e cea mai fainǎ sǎrbǎtoare, dupǎ Crǎciun. Sigur, sigur, capitalism, consumerism, bani cheltuiți. Eu, ȋnsǎ, zic cǎ e cu voie bunǎ, oleacǎ de tradiție și dǎruire, plus niște „do it yourself” sau susținere de mici antreprenori printr-un gest care se face dar mai apoi. Iar cum „dar din dar se face raiul”, totul picǎ numa bine. Hai cu primǎvara, sǎ se rupǎ toate vremurile reci și gri de iarnǎ, toate melancoliile zilelor scurte și nopților lungi. Și apa, sǎ se rupǎ apa dacǎ tot se cutremurǎ uterul (deși neregulat) mai ceva ca pǎmȃntul ȋn zonele cu risc seismic :)) Sarcina e un test de rezistențǎ.

Notǎ: Dilatația colului poate dura zile ȋntregi la prima naștere, fiind un proces lung și dificil pentru unele mǎmici. Iar mǎsurarea dilatației, ca procedurǎ, poate fi un șoc pentru mǎmicile neinformate. Mai multe detalii aici.

#rezist

16998978_10154158159786571_7147560544650892043_n