Jurnal de cǎlǎtorie- partea a opta

T+ 29 de zile

O sǎ vorbești cu un om, o sǎ raspunzi ȋn locul lui ȋn timp ce se uitǎ la tine sau dupǎ ce ți-a gȃngurit ceva ce tu te faci c-ai ȋnțeles sau chiar crezi cǎ ai ȋnțeles, iar uneori asta va fi singura conversație face to face din ore multe ale unei zile…

Cȃnd ai un copil vezi cȃt de buni sunt oamenii din jur, de fapt. Erai o tembelǎ atunci cȃnd credeai cǎ lumea e rea. Toți se ȋngrijesc de tine și copilul tǎu. Serios! De la vecina de la parter la doamna de la care cumperi roșii de la piațǎ. La unii mai sunt și familiile, ce sǎ zic, noroc cǎ eu n-am problema asta. Și iac-așa o sa petreci cȃt timp vrei tu, dar vei petrece ȋn mod clar timp explicȃndu-ti alegerile privind creșterea copilului- de ce nu ȋi dai suzetǎ, de ce ȋi dai, de ce nu ȋl ȋnfǎșezi, de ce te chinui cu alǎptat la cerere și exclusiv, de ce nu ȋi dai lapte și cu biberonul, de ce nu vrei sa alǎptezi pȃnǎ la 5 ani, (exagerez, dar, serios, de ce trebuie sǎ aibǎ toatǎ lumea o pǎrere despre cȃt și cum ȋți alǎptezi copilul?!), de ce nu-l ȋmbraci mai gros, de ce nu ȋi dai cǎciulițǎ indiferent de vreme, de ce nu ȋi dai ceai sau apǎ pȃnǎ la 6 luni, de ce tot citești atȃtea lucruri cǎ o iei razna și nu mai știi ce sǎ faci cu copilul, de ce nu ȋl lași sǎ mai și plȃngǎ, de ce ȋl legeni, de ce ȋl plimbi ȋn cǎrucior, de ce ȋl plimbi ȋn wrap, de ce bei cafea, de ce nu ții regim, de ce, de ce, de ceeeeeee… eu am ȋncetat la un moment dat al vieții sǎ tot explic și vǎd cǎ par sǎ continuu așa și e sǎnǎtos… cȃinii latrǎ, ursul merge.

motherhood

Uneori o sǎ mergi pȃnǎ la supermarket la cumpǎrǎturi și o sǎ vii acasǎ fǎrǎ sǎ intri ȋn clǎdire sau sǎ cumperi ceva. Alteori, doi oameni n-o sǎ reușeascǎ sǎ pupe, legene, mȃngȃie, aline durerea unui bebeluș și o vor lua razna amȃndoi. End of story.

Cȃteodatǎ o sǎ faci tone de cumpǎrǎturi cu bebelușul mic mic dormind in wrap și va dormi și dupǎ ce vei ajunge acasǎ și ȋți va zȃmbi cȃnd se va trezi. Și va fi fericire pe pǎmȃnt. End of story.

Mǎmicia are accente schizofrenice.

T+30 de zile

Cezariana nu e un eșec dacǎ planuiai o naștere naturalǎ. Ci, e, la fel de mult ca orice naștere, o celebrare a vieții, iar rǎnile ei vor fi amintiri ale superputerilor unei mame.

Știați cǎ dezvoltarea mentalǎ a unui copil se calculeazǎ de la data la care a fost conceput, respectiv data probabilǎ a nașterii, nu de la data efectivǎ a nașterii? Eh, iacǎ, știți acum.

T+ o lunǎ

Dacǎ e botez, sǎ fie la bisericǎ ȋmpreunǎ cu oameni dragi, sǎ fie cu tema Micul Prinț și ȋn grǎdinǎ, acasǎ. Detalii micuțe, fine și puține, la fel ca bǎtǎile de cap cu un botez micuț, dar mai ȋnsemnat decȃt orice alt fel de „botez”. Tot ce pot spune e cǎ mǎrturiile sunt ediții faine ale cǎrții 🙂

Reclame

Jurnal de aventurǎ ȋn trei- partea a șaptea

T+ 27 de zile

Tații… ǎia care schimbǎ scutece, participǎ la naștere, sprijinǎ mama sǎ alǎpteze și gǎtesc dacǎ bebelușul e la puseu, iar ea nu mai are timp; cei care ȋși asumǎ, cu subiect și predicat, vorba poetului, ȋn public, rolul de pǎrinte, ȋn mod egal, chiar dacǎ diferit uneori, cu mama (cel de la noi din familie suferǎ cǎ nu poate alǎpta ca sǎ ajute și el cu chestiunea aceasta!); care ȋși iau un an de zile de concediu de paternitate și nu o lunǎ sau deloc; care vor sa contribuie activ la educația copilului, nu doar la bunǎstarea lui materialǎ, cum e tradiția… De ce nu vorbește nimeni despre ei? De ce pe ei nu-i ȋntreabǎ nimeni dacǎ mai pot, dacǎ-s obosiți? Parcǎ nu e loc pentru ei, ȋncǎ, ȋn „schema” tradiționalǎ, ȋn continuare, a familiei romȃnești, unde parcǎ numai mama e pǎrinte și trebuie/e dispusǎ sǎ se sacrifice pe altarul mǎmiciei. Pǎcat! Sunt destui tați a cǎror contribuție face sǎ disparǎ nevoia de sacrificiu fiindcǎ tot efortul se ȋmparte la doi. Și sunt minunați! Noi avem unul.

Mǎ gȃndesc sǎ scriu o carte: „Baby wearing: saving lives since… forever”. Dacǎ e vreun mod ȋn care copilul se linistește aproape ca și cum ai fi apǎsat butonul de „calm”, acesta e.

 

17760342_10154246205906571_932373427_n

T+ 28 de zile

Copilul nu va pǎți nimic dacǎ ȋți vopsești pǎrul sau unghiile cȃt timp ești ȋnsǎrcinatǎ sau alǎptezi sau ai grijǎ de el ȋn perioada de bebelușie. Asta e ca aia cu mȃncatul de ficat sau ananas și declanșarea travaliului datoritǎ unor substanțe din ele. Ar trebui sǎ mǎnȃnci kilograme multe deodatǎ ca sǎ existe posibilitatea asta. La fel și cu vopsitul de pǎr și unghii, pǎrerea mea. Pentru cǎ, la fel cum nu va fi un om mai bun sau mai rǎu sau mai frumos sau mai deștept sau mai puțin din toate acestea dacǎ ți-ai permis sǎ termini de mȃncat (prȃnzul pe la 6 seara, nu?!) cȃnd el deja plangea dupǎ ce s-a trezit și a plȃns puțintel singur ȋn pǎtuț; sau nu l-ai spǎlat ȋn fiecare searǎ; sau nu l-ai dat cu cremǎ de fiecare datǎ cand l-ai schimbat; sau ai lǎsat bubițele de azi-dimineațǎ fǎrǎ „incursiuni” pe net și telefoane la medic, sǎ observi dacǎ nu cumva trec și singure, cǎ de multe ori ai crezut cǎ moare și nu era nimic, dar ai ȋnvǎțat din toate astea. Dacǎ faci oricare dintre lucrurile acestea, e ok, copilul va fi ok. Nu trebuie sa ceri mai mult decȃt e necesar, poți și vrei de la tine ca sǎ fii mamǎ. Mama bunǎ nu existǎ. Mama e mamǎ. Cine nu e, nu e și gata, indiferent dacǎ a nǎscut sau nu. Du-te și fǎ-ți o programare la coafor și-apoi joacǎ-te puțin cu bebelușul tǎu! O mamǎ care poate sǎ se joace, are dispoziția fizicǎ și psihicǎ pentru asta, e tot ce are el nevoie. Nu una care se auto-mutileazǎ psihic (și fizic, pȃnzla urmǎ) pentru orice i se pare ca a fǎcut greșit sau e lǎsatǎ sǎ creadǎ cǎ a fǎcut greșit.

[conversație ȋn oglindǎ noaptea la 2, dupǎ ce am fǎcut duș, fiindcǎ atunci era timp și liniște si nu se agǎța nicio ființǎ de mine; reluatǎ la 5, dupǎ altǎ turǎ de alǎptat, ȋn timp ce fǎceam o ciorbǎ fiindcǎ nu puteam sǎ dorm și vroiam sǎ mǎ fac utilǎ și-n alt fel decȃt hrǎnind și schimbȃnd și crescȃnd un bebeluș- și am ȋnvǎțat rapid cǎ e ok sǎ crezi cǎ o iei razna fiindcǎ faci repetitiv DOAR cȃteva lucruri (ȋnǎlțǎtoare, nu-i așa, cǎ doar crești un om?!) și sǎ vrei sǎ ieși din „zona” aia cȃteva ore din cȃnd ȋn cȃnd; așa cǎ, fie faci o ciorbǎ, fie mergi la coafor, nu conteazǎ, dar fǎ ceva nelegat de copil, dar legat de tine sau ce vrei/placi 😉 tu!]