Săptămâna 2

Vom avea o nuntă de aproximativ 200 de persoane invitate. Vedem cine vine. Loc de mai mulţi nu e şi credem că e decent ca număr :)))))))))

Am debutat cu tatăl miresei convingând preotul să facă o cerere pentru dispensă de la Episcopie în vederea oficierii cununiei religioase în ziua de sfârşi de an şi de început de drum. Dispensa a fost acordată în ciuda tuturor semnalelor reticente. Motivele au fost bune, zicem noi şi pot fi sumarizate cam aşa: vrem o nuntă faină, cu toţi oamenii faini din toate colţurile ţării şi continentului alături de noi. Punct. Deci, habemus ceremonie religioasă!!! Amin!!! Nu e nici la mine-n sat, nici la el în sat, nici în oraşul în care ne facem veacul, ci în orăşelul de la jumătatea distanţei dintre sate, ca să fie egalitate maximă. Cine-a zis că nu se fac nunţi de Revelion!? Hai, pa!

Apropo de egalitate, a apărut prima discuţie pe tema păstrării numelui meu (prima de la decizia combinaţiei oficiale). Nu a avut finalitate, deşi n-avem argumente solide de partea “BrEXITului” (!!!că tot e la modă) numelui meu din combinaţia noastră, aşa că, se continuă negocierile. Ştie şi el că-i doar o “cocoşeală patriarhală şi tradiţionalistă” chestia cu numele. În plus, sunt rezonabilă, îl iau şi pe-al lui, dar vreau să-l păstrez pe-al meu. Atât, frate. Şi soro. Ironic sau nu, eu scriu sub un pseudonim care are conexiune cu numele lui, dar mai are şi alte conotaţii ale ţării mele interioare 🙂

Avem şi restaurant. Cum? Simplu. Se caută restaurant nou construit pe raza epicentrului nunţii, se întreabă dacă au planuri de revelion, se profită de faptul că n-au şi se rezervă. Nu mai zic că pare o nebunie, dar, serios, se aliniară (vorba olteanului) nişte astre, muică, altfel cum naiba să găseşti restaurant nou nouţ, fain, într-un orăşel fără multe opţiuni şi să nimereşti „şedinţă la Episcopie” în ziua de după ce te duci la al doilea preot la care se cere părerea referitor la nunta de Revelion şi ăla e dispus să-ţi susţină cauza şi să-ţi dea răspuns rapid?! După ce s-a mirat, omului chiar i s-a părut interesantă ideea. N-am dat un leu pentru asta. No, o fi contat că-l ştie pe taică-miu, dar oricum :))))))))

Între timp, noi lucrăm de zor, că oameni suntem şi joburi avem. Seara ne dăm pe Pinterest după idei şi am găsit una chiar faină pentru “foto-corner”, iar într-o noapte în care somnul n-a găsit partea mea de pat, mi-a mai venit o idee faină pentru intrarea în restaurant. Se pare că problemele pe care le aduce cu sine un orăşel mic şi organizarea de la 200 km distanţă, pot fi rezolvate cu DYI stuff sau lucruri care pot fi făcute prin diferite locuri şi adunate frumos de noi la locul cu pricina. Să sperăm că o să ne iasă şi că timpul va fi suficient. Cu siguranţă îţi dă un sentiment de satisfacţie orice lucru pe care-l găseşti şi-l faci tu.

Tot între timp, a aflat lumea, e în regulă, acum sunt toţi încântaţi şi-ar vrea să vină şi li se pare interesant. Păi, nu v-am zis eu?! Ai noştri s-au liniştit şi ei din şocul anunţului atât de neaşteptat şi acum învaţă ce înseamnă organizarea unei nunţi în epoca noastră, cu idei “creţe” şi la o dată a nunţii şi mai “creaţă”.

Nici nu s-a terminat săptămâna 2 că avem şi invitaţii. Cristina, tipa cu invitaţiile… o descoperisem mai demult pe net, cu ocazia nunţilor altor prietene, iar acum doar i-am spus pe Facebook că-mi plac nişte idei de-ale ei, dar aş vrea ceva personalizat cu idei de-ale mele. Mi-a făcut o mostră şi n-am stat mult pe gânduri, ne-a plăcut amândurora şi fiindcă e primul contact al oamenilor cu nunta noastră, am zis că merită/m să fie ceva deosebit. Şi cred că va fi. Peste exact o lună sunt gata. Le-am făcut la Alba-Iulia şi mergem noi acolo după ele fiindcă vor fi în… cutiuţe. Vă dau poză cu “coperta”, fiindcă sunteţi ok şi-mi urmăriţi blogul.

13509708_990873701031325_742522408_o

Întrebări din săptămâna 2: Pot să-mi iau capă (de superwoman!!!) roşie peste rochie ca să nu îngheţ de frig iarna? De ce rochiile de mireasă din magazine au mărimi extrem de mici? Nemodelele cum îşi dau seama dacă le stă bines au nu? Voal sau “pălărie”? Rochie lungă sau scurtă? Cu mâneci sau fără? Cravată sau papion? Costum cu vestă sau fără? Costum mai semi-vintage sau mai modern? DJ sau formaţie? Da’ cu muzica populară ce facem? De unde se cumpără chestiile colorate pentru fundalul de la foto-corner? De ce toate nunţile de pe Pinterest par să fie făcute într-o grădină în aer liber? Oare pozele o să iasă faine cu lumina aia de iarna? Cum mă îmbrac la cununia civilă din octombrie? Liste cu nume per masă la intrare sau “seating” exact? Dacă depăşim numărul de oameni acceptat când zic părinţii că vor şi ei să cheme câţiva ce facem? Ne descurcăm, desigur. Astrele sunt deja aliniate. E clar. Iar noi suntem super-entuziasmaţi la fiecare detaliu pe care-l mai bifăm. N-are cum să iasă altfel decât minunat.

În săptămâna a treia vom lua pauză fiindcă lucrăm din greu şi va fi dificil să ne ocupăm de asta. De-aia ne şi agităm mult când avem timp şi apoi mai luăm o pauză şi tot aşa. Ca tot omu’ care se zbate să facă de toate la “30 şi” de ani. Ce tare, acum am realizat că mă voi căsători la 31 de ani. Ai mei mă aveau pe mine de 5 ani la vârsta asta. Alte vremuri. Ce bine ca avem „30 şi” de ani, ce bine!

Săptămâna a patra, însă, se anunţă interesantă. AAAAAAA, ce-am uitat! Da, aducem tortul şi prăjiturile din Ploieşti, ni le face o prietenă şi vine şi ea cu soţul la Revelion, nu, cum altfel?! Pfoai, cum era să uit aşa ceva?! Şi-n caz că mai vreţi o idee faină de nuntă, v-o dau eu: monoporţii la tort, nu se taie nimic, nu durează o veşnicie, ş-apăi dacă mai e şi combinaţie de cremă şi mousse şi blat însiropat şi fructe, nu vă spun mai multe, da vă arăt o poză de demo :)) şi vă dau şi link.

13480141_10153497041186571_1401275792_n

Reclame

Lecţii învăţate din prima săptămână de “wedding planning”

Nunta de Revelion e genială ca idee dacă oamenii invitaţi sunt apropiaţi. Noi încă credem în ea. Încercaţi dacă nu credeţi. După un şoc iniţial, majoritatea va fi încântată. Rude şi prieteni de departe vin cu siguranţă fiindcă de multe ori vin “acasă” în perioada sărbătorilor, dacă “acasă” e locul unde organizaţi nebunia cu pricina. Prietenii, dacă le anunţi o nuntă faină cu oameni faini mai degrabă lasă naibii revelioane ce necesită organizare şi vin la petrecere de-a gata. Ai şanse să găseşti restaurant liber (credem noi!) chiar şi cu şase luni înainte… nu cu doi ani cum e necesar, cică, la nunţi în “sezon”.

Nunta de 200 de persoane e rezonabil de organizat în juma’ de an dacă ai un carneţel şi idei clare despre ce vrei de la viaţă. La asta ne înhămăm noi.

Întotdeauna vor apărea probleme. De-aia e bine, zic eu, să nu faci treburile astea la 20 de ani. La 30 deja ştii cum stau lucrurile cu planul de-acasă şi socoteala din targ. Cu unele probleme soluţiile vin singure dacă eşti flexibil. Cu altele, trebuie să te zbaţi ca să fie cum vrei tu- dacă tu simţi că ceea ce vrei tu e ceea ce aduce un soi de fericire la cele două persoane importante din toată ecuaţia. Nu că oamenii care vin la nuntă nu sunt importanţi, dar cred că e important să organizezi o nuntă unde oamenii care vin sunt fericiţi DACĂ împricinaţii sunt fericiţi, nu? Că dacă ăia doi sunt obosiţi şi îmbufnaţi, nici ţie nu-ţi mai vine să dansezi de rupi papucii pe-acolo.

wedding flip flops Vor exista astfel de papuci!!!

Energia pentru cele din urmă vine de la oamenii pe care îi anunţi şi îi inviţi la nuntă. Câţiva vor fi mai cârcotaşi, poate. Sunt puţini şi irelevanţi. Nu inviţi “tot satul” sau “toată scara”, da?!

Pinterest e prietenul tău cel mai bun dacă nu ai o opţiune clară de angajare a unui/unei “wedding planner”. La noi va fi o semi-combinaţie de lucru la care voi participa eu, diferiţi oameni care vor produce diferite obiecte/activităţi contra cost şi diferiţi oameni care vor produce obiecte/activităţi de gratis :)) Detalii pe parcurs, desigur.

Imortelele sunt faine şi practice pentru nuntă iarna. De la buchet la aranjamente florale. Detalii/poze pe parcurs.

În organizarea unei nunţi parcă toată lumea porneşte de la prezumţia de vinovăţie: mirii sunt potenţial vinovaţi că vor nuntă şi au idei înafara zonei de comfort a TUTUROR invitaţilor; nuntaşii sunt potenţial vinovaţi că poate nu vin, poate nu dau darul (nici nu trebe!), poate se îmbată prea rău; restaurantul e potenţial vinovat că te “fentează” la ceva; părinţii sunt potenţial vinovaţi că “se bagă”. Ce trist! Eu mă gândeam să pornim exact de la premisele opuse 🙂 ştiu că poate nu se va dovedi realist, dar, serios, măcar prezumţia de nevinovăţie s-o avem la început, nu?

Există un miliard de opţiuni de invitaţii de nuntă. Unii zic că sunt irelevante. Dar sunt relevante pentru starea de spirit a voastră fiindcă sunt, cumva, cartea de vizită a voastră ca şi cuplu oficial şi a nunţii voastre, ca eveniment care bifează oficializarea şi reunirea laolaltă a tuturor oamenilor pe care i-aţi adunat în jurul vostru într-o viaţă de om. Dacă nu sunteţi pragmatici, veţi investi ceva în ele, financiar şi sentimental. Noi la faza asta nu suntem pragmatici. Suntem nehotărâţi între o variantă “handmade rustique love” (aha!) uşor modificate pentru a include flori de pai şi o variantă mai haioasă a unei invitaţii cu “ferestre” care se deschid. La asta nu mă pot abţine şi pun poza mai jos 🙂 Pentru noi e important să scriem noi textul 🙂 şi să nu ne târguim ca la piaţă pentru numărul de cuvinte. L-am scris eu, recunosc. Gagiul a aprobat. Hihi!invitatie_de_nunta_haioasa_cu_ferestre_6260

Episodul 1: “Ne căsătorim”, “de Revelion”, “nu se fac cununii la Biserică”

“Ne căsătorim”. De menţionat că eu am crezut dintotdeauna că oficializarea unei relaţii poate ajuta la patru lucruri: să îţi fie mai uşoară creşterea unui copil din punctul de vedere al interacţiunii cu instituţiile, să fiu sigură că mi se donează organele de către rudele cele mai apropiate fiindcă nu-s sigură că ai mei ar face asta, să obţii un credit bancar mai uşor într-o societate unde până şi băncile sunt paternaliste şi patriarhale, şi pentru o petrecere minunată cu oamenii dragi şi faini adunaţi din lumea largă în viaţa mea şi-a omului cu care probabil mă voi asemăna din punctul ăsta de vedere. Acum mai cred şi că e un pas care poate să cimenteze oleacă o relaţie fiindcă e un test de răbdare şi corelarea lungimilor de undă. Cam atât. Mă entuziasmează toate acestea, dar mai ales ideea celebrării iubirii şi bucuriei împreună cu oamenii “noştri”. Pentru el cred că lucrurile stau cam la fel, dar nu atât de “dramatic”. Asta zice multe despre ce oameni suntem.

Deci, se anunţă părinţii înainte. Se bucură discret, cum sunt ei şi ne asigură că sunt acolo pentru voi orice aveţi nevoie. Vă dorim şi vouă acelaşi tip de părinţi. Mamele pot spune că “nu se bagă”, dar dacă zici ceva legat de cununia religioasă te dezmoştenesc clar dacă nu faci cum zic ele. Altfel, totul în regulă, ştiu toţi că nu suntem influenţabili şi tot ce pot e să fie sistemul de suport de care avem nevoie chiar dacă suntem “mari”. Se anunţă fraţi, surori, familie şi prieteni, se schimbă tone de telefoane, e-mail-uri, sms-uri, mesaje pe whatsapp şi Facebook. Începe să pară real, pe bune. Nu mai e doar un plan al nostru, ci un proiect cu grup-ţintă clar definit. Se fac liste cu invitaţi în tabele excel pentru o mai bună organizare. Nuntă mare sau mică? Ce înseamnă nuntă mare? Dar mică? 200 de invitaţi, “sold”. Suntem eficienţi, cam ştim ce vrem. Lumea anunţată se dezmeticeşte: Nuntă? Adică bănuiam că vine, dar nu ne aşteptam acum. Unde? Cum? Când? Aveţi sală? Muzică? Blablabla. Începe.

gettingmarried1

“de Revelion”. DE REVELION? Există nunţi de Revelion? Sigur că există, iar dacă nu există, vor exista acum. UNDE? Păi, cununia civilă de ziua noastră, pe 13 octombrie- doi ani, la multi ani nouă!-, restrâns, în T., în grădina de la M.-concept-restaurant-bar că acolo lucrează gagiul (aka viitorul soţ, da’ nu-mi place faza cu “soţ-soţie”). Iar cununia religioasă şi petrecerea în 31 decembrie la H. că e mai aproape de familii şi că vrem să avem temă de nuntă “infinitul”, doar de-aia-mi fac buchet de flori de pai (sau imortele), care “ţin” la nesfârşit. Şi pentru că avem tone de prieteni şi familie care trebuie strânsă grămadă. Nu, n-avem locaţie, muzică şi fotograf, dar avem idei legat de două opţiuni pentru prima- nu e ca şi cum în H. curg opţiunile de săli de nuntă- şi o opţiune legat de ultimul :))) Da’ noi doar vroiam să vă spunem şi să ne bucurăm cu toţii un pic… Right! Dar avem idei legate de invitaţii, foto corner, aranjamente de masă şi cum vrem să ne îmbrăcăm… dacă mai contează. Şi a trecut doar o săptămână de când ne-am hotărât.  Nu după ce “m-a cerut”, “mi-a dat inelul”, ci ne-am hotărât. Dacă mă mai întrebă cineva de inel, pe bune, pleznesc nişte oameni. N-am realizat până acum că e musai să existe inel, adică ştiu că e o “instituţie” în sine, dar, pe de altă parte, noi nu plănuim nunta timp de doi ani şi nu prea cred că ne considerăm “logodiţi” în sensul ĂLA. Apropo, şi dacă-mi pun inel nu e ca să arate că-s prorpietatea “în devenire” a cuiva, ok?! Pfff! După şoc, cei mai mulţi oameni s-au bucurat maxim de ideea unei nunţi de Revelion mai ales că “anul ăsta nu mă mai stresez cu <ce facem de Revelion?>, e clar”. Alţii au început să pocnească balonul nostru de săpun de bucurie: “Nu va fi mai scump? Ce restaurant acceptă nuntă în loc de Revelion? (Răspuns: Unul cu patroni care realizează că e tot aia, o petrecere, d’oh?!), Cum veţi găsi muzică? Ce fotograf vine la pozat de Revelion? Crezi că se fac cununii religioase de Anul Nou? Se fac cununii civile joia (aka 13 oct 2016)? Pleoşc.

“nu se fac cununii la Biserică”. Cică nu e suficient să eviţi “posturile” ca să îţi planifici nunta fără să fii semi-habotnic şi atotcunoscător. Între 25 decembrie şi 6 ianuarie nu se fac cununii religioase la ortodocşi pentru ca bucuria asociată cununiei să nu umbrească bucuria sărbătorilor. WHAT THE ….?! Joia nu se fac cununii civile la T. Reorganizare rapidă. Mutăm vinerea, pe 14, oricum le dăm oamenilor care vor fi alături de noi motiv să-şi “facă un week-end prelungit”, inclusiv nouă. Da’ eu nu vreau să renunţă, la nunta de Revelion, aia cu petrecerea. Jumătatea ailaltă a nunţii, fiindcă, până la urmă, noi facem nunta pentru noi, să fie clar, e mai flexibilă. Nunu, vom căuta soluţii. Suntem în acel proces de căutare de soluţii acum. A fi bine! Şi am ieşit de pe toate forumurile unde se discută nunţi de Revelion. Mă deprimă modul în care se pune problema costurilor, a faptului că lumea consideră că nunta e o obligaţie care le-ar strica “Revelionul”, a faptului că şi cu dispensă, o cununie religioasă de Revelion ar aduce cu sine o căsătorie fragilă. Gizăs! Şi eu doar vroiam să mă bucur cu oamenii dragi, la grămadă, că mă casătoresc cu omul pe care-l iubesc. Se pare că nunţile nu sunt despre asta, nu sunt despre gândirea lor în termeni de potenţial şi ce aduc unui cuplu, ci în termeni de limitări financiare (pe bune, în epoca asta tre să fii şi puţin snob şi puţin prost să nu găseşti variante oportune pentru nunţi faine şi fără cheltuială mare!). Ştiam, cumva, toate astea, doar am fost la multe în trecut, dar nu renunţ să cred că se poate şi altfel. Ultima picătură pentru ziua asta: “nu există feministă căsătorită”. Glumă proastă rău. Penultima picătură a fost: “Dacă n-ai inel, nu prea se pune”. Stai tu numa să vezi! “To be continued”, vorba aia.

Şi fiindcă scriu ca să îmi pun ordine în gânduri, urmează episodul 0 din “Cum ne-am petrecut nunta la sfârşit de an” 🙂