Lungul drum spre ROCHIE :))

Câteodată te trezeşti dimineaţa la cinci fără un sfert şi fără un motiv. Şi apuci să faci şi-un pic de ordine pe unul dintre rafturile din dulap şi decizi şi ce trebuie dat din maldărul de boarfe împachetate frumos, fiindcă nu mai are sens să crezi că te vei mai întoarce la ele şi fiindcă-i bine să nu aduni lucruri aiurea şi să umpli dulapuri cu ele. Iar pe drumul spre lucru, pe la 7, că eşti harnică şi “a morning person”, mănânci nişte îngheţată de casă de lubeniţă şi de alune şi viaţa are sens fiindcă oricum nu vezi mare lucru pe drum din cauza unei ceţi de vară.

Toate astea de la energia debordantă dată de negăsirea unei rochii de mireasă pentru nunta ce se-apropie. Nu ştiu dacă mai sunt multe mirese care înainte cu două luni jumate de nuntă nu au rochie de mireasă, dar eu sunt una dintre ele. Aceasta e o postare lungă despre ce n-am reuşit până acum în călătoria mea aproape don quijote-ască de găsire a rochiei mele de mireasă.

Am probat, în total, 7 rochii de mireasă până acum. Inclusiv una scurtă, cum m-am gândit odată că ar trebui să port eu fiindcă mi s-ar potrivi. Şi două de-alea de prinţesă, de nu mă vedeam bine din ele. Nu ştiu altele cum sunt, dar eu nu cred că-s capabilă să port 10 kilograme de rochie pe mine în ziua aia. În fine. Cele şapte rochii s-au probat în două magazine. După primul magazin şi primele patru rochii probate, m-am dus acasă şi-am plâns. În acest magazin, m-am dus relaxată, sâmbăta dimineaţa, cu programare, am zis care e bugetul (şi nu era mic!), am menţionat că îmi plac mult rochiile de la designera cu pricina şi că le urmăresc de mult timp, că nu am o idee clară despre ce vreau, dar am câteva sugestii despre ce îmi place şi cred că mi-ar sta bine. Mi s-a spus sec să aleg ce rochie îmi place din cele disponibile, că nu tot ce e pe site e diponibil. După ce am ales, am rămas cu doar jumătate din rochiile alese fiindcă cealaltă jumătate făcea parte din categoria rochiilor care nu se vând decât la marimea care există expusă în magazin, adică 36-38 (care la rochii de mireasă ştim cu toatele că e o mărime mică rău). Am probat ce-a rămas. Două păreau să fie ok-ish, dar nu eram convinsă şi nici n-am primit vreun feedback de la aşa-zisa consultantă înafară de “parcă prima arată mai bine”. Mă dusesem singură fiindcă mie nu-mi prea place să fac shopping în grup şi, de fapt, nu-mi place să cumpăr haine în general. Normal că ma entuziasmează nunta mea, chiar mult, dar party-ul şi oamenii, nu hainele. Şi aveam nevoie de ceva motivaţie, dom’le, să mă entuziasmez şi de rochie. Credeam cumva că interesul consultantelor e să vândă rochii, nu să te facă să te simţi ca ultima fiinţă de pe planetă. A urmat, cu aceeaşi voce plictisită, vestea că pentru modificări atât de “mari” (da, aţi citit bine, de parc-aş fi nu-ştiu-ce enormitate) ei nu prea iau comenzi decât cu trei luni înainte, deci nu prea mă încadrez. Eu am menţionat data nunţii când am făcut programarea la probe şi o ştia bine. Dar, a existat bunăvoinţa să verifice dacă se poate, totuşi, face ceva. Surpriză! Se poate! Dar nu mai au mătase din-aia, deci, să încerc să îmi imaginez cum ar arăta cu mătasea de la rochia de lângă. Aha! OK, deci, nici nu-s convinsă ca e “rochia MEA”, nici  aia, nici aia, nici ailaltă. Am spus, mulţumesc, doamna s-a minunat de cât de repede “ne-am mişcat” în timp ce alte două colege stăteau pe Facebook şi am plecat, după ce mi-a mai făcut o programare pentru când iau o decizie referitor la mătasea “cealaltă”. Nu m-am mai dus, nici n-am anulat (ceea ce nu-mi stă-n fire), nici nu m-a sunat nimeni.

Nu m-am mai dus, pentru că într-un alt loc am aflat şi cum e să te simţi fain la o probă de rochie de mireasă. Am făcut programare, dar am mers ruptă de oboseală, după lucru, cu ailaltă jumătate a noastră (că jumătăţile mele îs tot eu) şi am răsfoit un catalog cu opţiunile, am ales vreo 4 rochii împreună cu consultanta, care şi-a făcut timp de cafea şi apă pentru noi, am discutat puţin, apoi mi-a spus că au rochii de mărimi diferite şi că o să încercăm şi rochii nealese din catalog, ca să vedem cum mă simt în anumite croiuri, mărimea mea. M-a anunţat de la început că nu vom proba rochii care nu se pot face la comandă în mai puţin de trei luni fiindcă nu are sens. M-a măsurat, mi-a făcut o fişă de probă şi am început. Din păcate în rochia scurtă nu arătam bine. Poate aş fi arătat cu modificări majore la partea de sus, dar nu era nici timp şi nu eram nici convinsă. La a doua am ştiut, deşi nu m-am gândit niciodată c-o să-mi iau o rochie cu umerii goi, că nu-s suficient de slabă sau n-am spatele suficient de drept şi fain. Ce să-i faci, eu nu-s cea mai mare fană a mea, n-am fost niciodată. Deşi, aud zilnic, de aproape doi ani, că-s frumoasă, da’ tot nu-mi vine să cred. Era uşoară şi simplă, aşa cum vroiam, mă vedeam de rochie, care era acolo pentru mine, nu eu pentru ea. Am mai probat două ulterior, dar n-am avut răbdare să mă uit cu atenţie la ele. Era clar. Cu câteva emoţii fiindcă data de livrare la comandă apărea după data nunţii, dar cele două consultante au dat telefoane şi m-au asigurat că există şanse 80-90% să primesc rochia în timp util, dar mă anunţă sigur în două zile. Au făcut tot posibilul, iar eu credeam că o să primesc rochia MEA chiar înainte cu o săptămână de nuntă. Alţi oameni ar zice că e “la limită”, eu nu eram stresată deloc. Am plecat super relaxată de-acolo şi, mai mult decât orice altceva, am plecat încrezătoare că am o rochie faină rău, care se va potrivi perfect cu florile din părul meu. Voal nu va fi, aia deja s-a stabilit.

Din păcate, însă, două zile mai târziu, telefoanele date se pare că nu au dat roadele previzionate, iar rochia ar urma să ajungă la 10 zile după nuntă la mine, cu oricâte taxe de urgenţă aş fi plătit. Dezamăgire totală, completă, iremediabilă! Am început să caut rochia respectivă în Cluj, Oradea, Bucureşti… am găsit doar aceeaşi mărime ca şi în salonul din Timişoara, la Bucureşti, fără posibilitatea de a comanda o mărime mai mare. Doar o mărime în plus îmi trebuia, din cauza sânilor, că tot veni vorba. Şi, deci, da, îmi trebuia un 46 la rochii de mireasă (unde mărimile-s diferite faţă de rochiile de toată ziua!), ca să avem de unde să strâmtăm. Nicio şansă. Telefoane, mesaje pe Facebook, căutări disperate, nimic. Rochia e dintr-o colecţie mai veche şi nu e şansă s-o mai găsesc uşor. Am început să caut alte rochii. Iniţial nu-mi trebuia nimic, apoi am găsit un atelier în Craiova unde erau mai multe modele ce păreau a fi asemănătoare cu ce-am vrut iniţial. Le scriu şi primesc mesaj că ei nu lucrează rochii mărimi mari (!!!) şi-mi mulţumesc pentru înţelegere. Desigur că iar am început să îmi pun problema: chiar atâta-s de grasă? Da’ nici măcar nu-s atât de grasă, ce naiba face restul lumii? Să fie chiar aşa nasol mainstream-ul rochiilor de mireasă că dacă nu eşti un 90-60-90 perfect nu eşti demnă să porţi rochiile lor? Să fie chiar aşa naşpa toată faza asta cu rochia de mireasă că mai mult te face să te simţi nesigură pe tine şi înafara tiparelor de frumuseţe acceptate, în loc să te faca să te simti bine şi faină în pielea ta, dacă nu ai un corp perfect? Cum ar veni, nu intri în “chart”, nu e loc de tine în lumea rochiilor de mireasă.

wedding-dress-shapes-for-your-body-type-chart-10

Ştim cu toatele că toate rochiile se modifică, dar să nu ai nici opţiunea de a cumpăra mi se pare crunt şi crud. Şi, să ne-nţelegem, n-am avut limită mică de buget. Dar am realizat că în ceea ce priveşte rochiile de mireasă banii n-aduc rochia X sau Y întotdeauna.  Sigur că scepticii îmi vor spune cum toată nunta e parte dintr-un demers consumerist tâmpit şi cum fiecare detaliu e menit să te facă să te simţi minuscul pe lângă măreţia nunţii, etc, bla bla bla. No, unora dintre noi ne plac nunţile, oamenii, dansul, tortul, voia bună şi ne-am gândit pozitiv şi fain la toate astea, chiar dacă ştim că le consumăm şi ne consumă. Sigur că era unic şi cool să îmi fac eu rochia de mireasă sau să port una veche de zeci de ani, stilizată pentru mine, sau să merg la o croitoreasă sau un designer şi să îmi creeze ceva unicat (poate pe mai mulţi bani?!), dar, na, ce să şi faci, nu suntem toţi unici şi cool, iar unora ne place o rochie dintr-un magazin şi-o vrem pe aia.

Ce mi se pare cel mai nasol şi mai nasol, însă, e că am ajuns să mă simt ca şi cum eu trebuie să fiu demnă de nush-ce rochie în loc să fie invers. Sigur că încă mai cred în sentimentul ăla că o rochie de mireasă potrivită îţi poate da aripi (şi aşa ar şi trebui!), dar observ că e limitat grupul de oameni care pot trăi asta fără să fie umiliţi înainte, pe criterii legate de cât de mare e corpul tău faţă de standardele impuse de designeri, ateliere, etc. Intâmplarea face că mă voi întoarce în singurul loc unde nu mi s-a întâmplat asta, să văd dacă voi găsi altă rochie sau dacă putem face ceva cu cea uşor mai mică decât ceea ce am nevoie… pentru că le-am scris un mesaj legat de altă probă şi mi-au răspuns că “vom găsi o soluţie împreună” şi nu m-am mai simţit super-singură în lupta, care ar trebui să fie o plimbare în parc, cu rochiile de mireasă.

Şi-am mai observat nişte lucruri în scurta mea căutare după rochia de mireasă: multă lume îşi proiectează rochia de mireasă pe care o vrea sau n-o vrea asupra ta J; sunt prea multe rochii de mireasă din-alea de prinţesă sau de sirenă (eu nu-s nici una, nici alta şi cred că multă lume nu e!).

Cu sau fără rochie, pot spune că am încheiat, în două luni de zile exact, organizarea nunţii noastre. Verighete am comandat, tipă cu flori care bate 200 de kilometric să le aranjeze pe mese fiindcă e încântată de ideile noastre avem. De-aia nici n-am mai avut timp de scris. Mai sunt detalii pe la mărturii, playlist pentru DJ, sugestii pentru band, aranjamente florale, sală, artificii prin meniu, invitaţi şi “colţul foto”, dar invitaţiile s-au dat şi încă se mai dau, până acum au avut mega-succes (la fel şi ideea noastră de a înmâna personal fiecare invitaţie!) şi lucrurile sunt mai mult decât puse în mişcare. Cu siguranţă, mai avem mult de lucru, dar, cum s-ar zice, casa nunţii noastre e ridicată “la roşu”, iar acum doar facem finisajele şi îi dăm culoare. Abia aşteptăm. Şi dacă chiar nu găsesc rochie, mă-mbrac eu în ceva şi tot vin la nuntă 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s