Nu aduce ianuarie, ce aduce anul :)

În ianuarie 2011 mi-am rupt nişte oase din talpa dreaptă. A fost într-un mare fel, oase rupte ridicându-te de pe-un scaun, înainte cu patru zile să trebuiască să pleci în Istanbul să vizitezi prietene bune şi în mijlocul unui proiect de muncă de teren care-ţi aducea nişte bănuţi extra. M-am mutat acasă cu ai mei o vreme atunci. Lucrurile s-au schimbat în luna aia. Şi eu. Am realizat că există limite fizice şi-am devenit mai umilă.

În ianuarie 2012 m-am mutat în Budapesta, după ceea ce cred că a fost singura depresie din viaţa mea, reală, cruntă, finalizată cu ambiţia de a face lucruri pentru mine şi de-a continua ceea ce întrerupsesem cu ceva vreme în urmă, şi anume să fiu curioasă în ceea ce priveşte lumea şi mândră de mine. Am plecat cu maşina plină, lăsând Clujul în urmă, pentru trei luni, pentru un stadiu de cercetare. Iar de-acolo direct la Aberdeen, în Scoţia, tot pentru trei luni, cu acelaşi scop. Asta a schimbat lucrurile. Lunile alea şase au fost finalul procesului meu personal de ani de zile de-a mă simţi bine cu mine însămi, de-a mă îndoi de mine în paralel cu a fi mândră de mine, simplu.

În ianuarie 2013 m-am mutat de pe canapeaua soră-mii într-un apartament, sperând că noul meu loc de muncă pentru care am luat-o iar de la capăt în Timişoara, super fain pe dinafară şi chiar pe dinăuntru, dar mai degrabă chinuitor de plin de muncă şi responsabilitate şi mulţi oameni răi pe dinăuntru, de fapt, îmi va permite să plătesc chiria respectivă, după ce mi se va mări salariul, aşa cum mi se promisese. Era a treia mea lună la job şi lucram cu disperare câte 11-12 ore pe zi, nu făceam calcule clare, de oboseală, fiindcă eram ocupată să le dovedesc unora că îmi merit jobul, deşi, paradoxal, ei mă angajaseră (acum îmi vine să râd). Eram ocupată să lucrez, să iubesc ce fac şi să urăsc situaţii de tot soiul de-acolo, în egală măsură. Era perioada în care vedeam tabloul mai mare al carierei, restul nu conta. Se schimbaseră multe în ultimul an.

În ianuarie 2014 m-am mutat într-o garsonieră minusculă dintr-o zonă studenţească, unde intra miros de shaorma pe geam de câte ori îl deschideam fiindcă salariul de mai sus nu se mărise decât cu o firimitură, încă eram motivată, asta nu se schimbase, fiindcă vroiam să schimb lumea şi chiar se vedea asta. Dar, gustul satisfacţiei şi tabloul ăla mare al carierei avea miros de shaorma. Lucrurile trebuiau să se schimbe, eu deja mă schimbasem şi acum vroiam schimbare în termenii şi condiţiile mele, nu ca în lunile ianuarie din anii trecuţi.

Ianuarie 2015 a fost prima lună petrecută în apartamentul meu, unde puteam bate cuie câte voiam, pe care-l voi plăti în următorii 30 de ani.  Am început luna ianuarie din 2015 în Italia, mai la soare, c-un om fain, cred c-a fost de bun augur. Apartamentul l-am mobiliat şi renovat din ore şi joburi care se adăugau aceluiaşi job pe care-l făceam cu la fel de mult drag şi interes şi rezultate şi colegi faini şi oameni care acum îmi cereau părerea, nu îmi dădeau ordine doar de dragul de-a da ordine. Lucrurile parcă se schimbau în alt ritm, al meu. Nu-mi mai aduc aminte cum am reuşit să găsesc apartamentul, într-un moment când aveam un job full-time şi două part-time sau project-based, în acelaşi timp. Dar mă respect pe mine pentru asta. S-au schimbat multe în 2015, dar nu la lucru de data asta. S-au găsit oameni, au început drumuri împreună.

Ianuarie 2016 pare să fie o lună în care e greu să mă motivez să mă dau jos din pat dimineaţa şi mă cuprinde constant un sentiment de lehamite. Mai e vreme să scap de el, suntem abia în 9. Sunt nişte lucruri de care trebuie să scap anul ăsta, clar. Ce e diferit la luna asta de ianuarie, faţă de cele 5 de dinainte, e că acum îmi umplu nopţile nu cu griji legate de ce fac, aşa, mai mult ad-hoc, ci cu griji şi planuri şi idei legate de ceea ce voi face, ceea ce vreau, ceea ce am nevoie… nu cu griji legate de ce fac, ci de ceea ce sunt. Luna asta sper să mă pregătească pentru un an fain şi bun, ca toamnele alea care dau struguri din care iese un vin bun, despre care vorbeşte lumea ani la rând mai apoi.

Vrând nevrând lunile mele ianuarie din ultimii cinci ani au fost extrem de importante şi au cântărit mult în ceea ce sunt, abia acum imi dau seama. Nu e rău să pui lucrurile în perspectivă, ba e chiar revelator cumva, productiv, bun pentru suflet, vorba aia. Eu mă bucur c-am făcut-o, mai ales cu o lună ca ianuarie. Nu fiindcă sunt luni de început de an, ci fiindcă sunt nişte luni în care s-au întâmplat lucruri, plănuite şi neplănuite, care au lăsat amprente. Iar mie nici nu-mi place luna ianuarie în mod deosebit şi nici nu prea m-am gândit la ea până acum. Pare să fie o lună importantă, însă. Măcar de-ar ninge un pic, am face un om de zăpadă şi ne-am îngrijora mai puţin la noapte.

ianuarie

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s